Gata, a venit !

Am tot analizat tiparele comune ale marilor frământări sociale din ultimele două secole: Revoluţia franceză din 1789, revoluţiile europene din 1848, instaurarea progresivă a comunismului între 1917-1947, căderea comunismului între 1989-1991, primăvara arabă între 2010-2011. Toate au un element comun central: nişte păpuşari nevăzuţi.

Şi mă gândeam: deschiderea dosarelor din arhivele din ţările lagărului comunist a demonstrat că acest construct social – comunismul – este sintetic, provenind din nişte laboratoare de gândire, “think-tank” pe americăneşte. Cum a apărut, aşa a şi dispărut: subit, prin violenţă. Nu insist pe autorii şi executanţii lui, căci sunt în mare cunoscuţi: Voltaire, Robespierre, Marx, Engels, Lenin, Stalin şi alţi demenţi ai istoriei. Comunismul era atât de bine înşurubat în carnea popoarelor încât, fără o intervenţie externă, el nu putea fi extirpat. Prea era puternică presiunea, prea era atroce represiunea. Oricât ne-am fi organizat noi, furnicile, pe plan local într-o ţară oarecare, furnicarul nu ar fi cedat pentru că era un bloc, un monolit. Să zicem că ar fi căzut, provizoriu, comunismul dintr-o ţară, dar ar fi dat năvală “tătucul cu tancul” şi în anii ’90 chiar era permis, mergea. Americanii n-au avut o problemă în a da buzna cu tancurile peste Saddam în 1991, deci Gorbaciov putea să are cu tancurile de la Bucureşti la Praga şi retur la Sofia lejereanu’. Rezultă că o voinţă exterioară blocului comunist a dat ordinul “clean up the mess” şi o forţă tot exterioară a lucrat la torpilarea fundaţiei blocului.

Aţi văzut cum se demolează cel mai eficient o clădire foarte mare şi solidă? Nu dai cu buldozerul metru cu metru sau nu o dinamitezi la fiecare etaj. Nu risipa asta, ci-i dai la temelie. Pui o şarjă de dinamite pe piloni, clădirea îşi pierde stabilitatea şi se surpă sub propria-i greutate. Aşa a cam fost şi cu comunismul, i-au dat la temelie ca să cadă singur.

Acum că a căzut, ne-am bucurat, dar oare chiar am scăpat? Nu, căci autorii nevăzuţi nu au dispărut, adică acele laboratoare care concep experimentele sociale. Şi nici tarele sociale care au făcut posibilă apariţia comunismului (lenea, prostia, răutatea, lăcomia etc.). Iar autorii sunt tot la manete, cu aceeaşi dorinţă de a stăpâni lumea. Şi mă întrebam cu ce vor înlocui demodatul sistem al comunismului naţional. Cam asta e problema cea mare. Nu dacă sau când va veni ceva mai rău, ci care va fi acel “ceva mai rău”. Nici măcar “când-ul” nu e atât de relevant, dacă reuşeşti să vezi “ceva-ul”. Pentru că dacă distingi prin fum, vei vedea că “ceva-ul” a venit deja, plasa e deja întinsă.

Să derulăm la momentul 1947 în România şi la cincinalul subsecvent: abdică regele Mihai I, guvernul Petru Groza ia puterea deplin, naţionalizează tot ce mişcă în afaceri (adică ia cu japca munca patronilor), naţionalizează locuinţele (adică fură casele populaţiei), îi trage o stabilizare monetară cu forţa încât lumea literlamente arunca banii la gunoi (adică fură banii omanilor) şi cooperativizează ţărănimea (adică le fură pământurile şi îi întoarce pe ţărani în şerbie). Cu asta a pus ţara pe butuci şi a predat-o unei puteri străine – URSS-ul care sifona resursele ţării prin Sov-Rom-uri. Mai departe, promovează toate lichielele şi toate cozile de topor în funcţii de conducere, instaurează o terorare împotriva poporului şi înlătură adevăratele elite. Apoi recompensează delaţiunea încât toţi turnau pe toată lumea. Finalmente, emancipează femeia şi o trimite la şaibă cu normă întreagă cot la cot cu bărbaţii, apoi instituţionalizează copiii, pe care-i face “şoimi ai patriei” şi “pionieri” astfel încât generaţiile viitoare să nu mai aibă problema necredinţei părinţilor în perfecţiunea sistemului.

Acum rulăm 5 decenii la momentul 1989-1990 şi după: tot ce înseamnă resurse este “administrat” de străini (petrol, gaze, apă, curent electric, metale preţioase etc.), în inflaţia sfârşitului de secol banii deveniseră buni de aruncat la gunoi (acum s-au stabilizat, dar nu prea-i mai faci) şi “elita” politică e cam pe acelaşi calapod al anilor ’50 – non-valori cu diplome de doctori. Iar în 2019 a fost votată legea securistă a delaţiunii obligatorii (L. 129/2019), prin care toată lumea (inclusiv avocaţii privitori la clienţi) este pusă să toarne la Secu, numit pompos ONPSBCT, sub sancţiuni care ajung lejer la 20.000 lei. Există o supraveghere tehnologică foarte scrupuloasă a vieţii individuale făcută mult mai eficient decât în secolul trecut şi asupra întregii populaţii (tranzacţiile cu numerarul sunt limitate şi majoritatea se desfăşoară cu cardul, telefoanele smart dau raportul non-stop despre locurile unde ne aflăm şi ce facem, mesageria electronică este sită, cartelele pre-pay se cumpără doar cu declararea identităţii, tot ce vorbim se înregistrează chiar dacă neoficial etc.). O mare parte din popor este asistată social, libera iniţiativă este aproape inexistentă iar acolo unde se zbate să supravieţuiască este supra-impozitată. Băncile preferă să dea credit doar salariaţilor, nesprijinind liber-profesioniştii sau micii întreprinzători.

Deci istoria se repetă:

  • Non-valorile sunt promovate? Checked.
  • Violenţă şi dezmăţ? Checked.
  • Emanciparea femeii împotriva bărbatului şi a copiilor împotriva părinţilor? Checked.
  • Turnătoria oricărei operaţiuni suspecte este obligatorie? Checked.
  • Sufocarea afacerilor oamenilor privaţi şi spolierea patrimoniului populaţiei prin fiscalitate (impozite, taxe, accize, supra-accize, certificate verzi ş.a.)? Checked.
  • Predarea resurselor ţării către străini? Checked.
  • Femeile muncesc din zori şi până’n noapte, oriunde dar nu acasă pe lângă copii? Checked.
  • Sunt copiii noştri instituţionalizaţi la after-school încă de mici şi deprind noile valori, adică să aprecieze banul în locul recunoştinţei faţă de părinţi pentru ceea ce primesc? Checked ! Show me the money, pops!

I rest my case. Neocomunismul este aici. A căzut comunismul, trăiască comunismul! De lipsa credinţei şi a bunului simţ n-are sens să mai discut.

Cei care nu învaţă din istorie sunt condamnaţi să-i repete greşelile. Nu m-ar deranja prea mult, proştii să se chinuie fiindcă sunt proşti şi fuduli şi nu au vrut să asculte când li s-a spus că-s proşti. Creştinii vor suferi ca întotdeauna, dar ţinta noastră este spre cer, nu spre pământ. Fără chinuială aici, nu luăm răsplată dincolo.

Singura grijă pe care o am este că nivelul tehnologic la care a ajuns umanitatea este fără precedent, iar tehnologia a încăput pe mâna dictatorilor nevăzuţi. A unora care nu s-au vindecat de rău învăţând din greşelile istoriei, ci sunt mai însetaţi de sânge şi au intrat în sevraj. Ăştia vor folosi tehnologia, că nu degeaba sunt putred de bogaţi şi au butoanele la îndemână. Deci se va ajunge la cea mai crâncenă tiranie din istoria planetei, de nimic egalată de precedentele, pe lângă care până şi comunismul va părea “the American Dream”. Nu vedeţi că deja mulţi scâncesc după vremurile “trecute”, din timpul lui Ceauşescu? Pe bune?!? Cât de scurt să fii la cap să regreţi teroarea acelori vremuri. Dar ăsta e un semn că ceva nu merge bine acum.

Nu cred în nişte vremuri de disoluţie a societăţii în genul celor pe care le vedem în filme precum Terminator. Sau, dacă vor fi, vor dura foarte puţin, suficient cât să nască în oameni dorinţa de a fi mai degrabă conduşi decât liberi. Tehnologia nu va scăpa de sub control, ci va fi foarte atent folosită în scopuri malefice. Va fi un imperiu mondial, cu monedă unică, cu legi unice (fără parlament, la ce mai trebuie?), cu guvern unic (şi ăla o fantoşă) şi conducător unic. Imperiu din care nimeni nu va mai avea scăpare. Atât de mare-i va fi puterea instaurată prin control şi teroare, încât conducătorul nu va rezista ispitei de a se declara dumnezeu şi a cere să i se aducă închinare. Cine nu-i va aduce va păţi… chestii de domeniul sinaxarelor. Nu va mai avea însă cine să le scrie şi nici nu va mai fi nevoie, pentru că sfârşitul va fi foarte aproape. Acest dictator va fi atât de crâncen încât îl va obliga pe însuşi Dumnezeu să pună piciorul în prag, ca să nu-şi piardă credinţa în El până şi ultimii mohicani. Problema este că acele vremuri îndepărtate sunt deja foarte aproape, la 10-20 de ani distanţă. La cum îi văd pe copiii noştri de afacerişti, de nerecunoscători şi de puşi pe căpătuială, am mari îndoieli că nepoţii ne vor mai plăti pensia. Poate vreo lumânare sau cel mult un loc la groapa comună.

PS: am uitat să menţionez cenzura. Ca orice drepturi şi libertăţi care puneau la îndoială rostul comunismului, şi dreptul la libera exprimare fusese suprimat în timpul dictaturii. Uşor-uşor se înfiripă şi acum sub numele de „corectitudine politică„.

One thought on “Gata, a venit !

  1. Felicitari pentru articol, domnule avocat! O analiza pertinenta a vremurilor pe care le traim.
    Neocomunismul e ca si instalat. Lumea il vrea, il doreste, e in ton cu moda! Altfel esti retrograd.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *