Marile întrebări ale vieţii

Am văzut un documentar BBC de prin 2012 despre structura fundamentală a materiei vii – celula. Uimitor de bine realizată animaţia CGI care să redea complexitatea funcţională din interiorul celulei, dar mai uimitoare este fixaţia tembelă pentru evoluţionism a realizatorilor.

Documentarul se numea Universul nostru secret – viaţa ascunsă a celulei. Are un scenariu foarte bine realizat, e chiar captivant: un documentar care are inserată o intrigă! Aproape că uitasem că-i documentar, parcă era scenariul unui episod din Star Trek altoit pe efectele speciale din Matrix Revolutions: o armată de virusuri rele se revarsă prin deschiderile pielii să atace celulele bune, ceea ce dă naştere unei lupte epocale între cele două tabere.

Fără a intra în detalii, menţionez că documentarul scoate bine în evidenţă complexitatea astronomică a celulei descoperită de când a început să fie folosit microscopul electronic. Este copleşitor ce se întâmplă în străfundurile ţesuturilor noastre, în „infinitul mic”, cum îl numea părintele Arsenie Boca. Ce rigurozitate în organizare, ce precizie colosală a fabricării părţilor componente, ce armonie şi ce planificare există acolo, câte nivele de apărare ! Până şi virusul, câtă viclenie are în el pentru a păcăli celula să-l primească, iar când a părut că gata! a pierdut lupta, în timp ce-i era sfâşiat învelişul proteic la ultimul nivel de apărare al celulei (aflat la intrările din peretele nucleului), exact atunci şi-a livrat secvenţa de cod în ADN!

Apoi realizatorii dau cu bâta în baltă, adică le fac pe plac sponsorilor: o bagă p-aia cu celula primordială care era simplă şi a devenit complexă şi apoi s-a unit cu altele până când am apărut şi noi. Peee booooneee? În 2020?

Hai, în secolul XIX mai mergea. Lumea era mai proastă, doar vreo 5 inşi pe planetă aveau microscoape şi nu se inventase încă cibernetica. Dar în 2020 ştim sigur-sigur că din haos nu obţii coerenţă prin simpla combinatorică de elemente: oricât ai suci la întâmplare literele alfabetului, nu-ţi iese Luceafărul. Oricât ai zdrăngăni şuruburile într-o pungă, nu vei scoate de acolo un orologiu. Oricât ai amesteca biţi de date aleator nu vei reuşi să generezi măcar o rutină coerentă de fişier executabil, necum un întreg sistem de operare Windows. E nevoie de o forţă exterioară elementelor care să le pună în ordinea corectă, altfel nu funcţionează. Ştim că toate chestiile coerente şi funcţionale necesită un design şi o minte care să le ordoneze conform unui plan, iar o celulă este de departe cea mai complexă chestie de pe Pământ. Are o complexitate fiziologică incredibilă, dar şi un întreg „sistem de operare” implementat în „hardware”: programe pentru hrănire, programe pentru înmulţire (mitoza şi meioza), programe pentru apărare, programe de relaţionare cu celelalte celule etc. Băi, evoluţioniştilor, astea nu apar din senin, la întâmplare, random cum ziceţi voi, ci-s proiectate de o Minte inteligentă! Hai, poate la întâmplare se unesc 50 de proteine şi fac o structură asemănătoare unui perete celular, dar celula are mii de miliarde de proteine ordonate coerent: unele grupate în membrane, altele în transportori, altele în receptori, altele în replicatorii ADN, altele în mitocondrii şi în multe alte chestii. Ah, nici nu mai abordez problema coerenţei ADN-ului, în care dacă apare cea mai mică greşeală s-a ales praful de toată instalaţia !

Din documentar se vede că virusul nu apare nici el random, plimbându-se aiurea pe Pământ şi dând ca prostul peste o celulă cu care nu ştie ce să facă, ci e foarte-foarte direcţionat spre ADN. Fix spre ADN vrea să atace, nimic altceva nu-l interesează, fiindcă ştie că de acolo face praf celula! Dar până acolo trebuie să eludeze vreo 3 nivele de apărare foarte dure, deci conţine o planificare bine de tot pusă la punct, făcută tot de către super-Mintea care a făcut şi celula.

Însă „sponsorii” insistă să ne vorbească despre celula primordială apărută aleator, simultan cu un virus primordial apărut şi el cam aleator. Chipurile au apărut în acelaşi timp. Desprindem de aici două chestii:

  • se promovează un dualism subtil virus-celulă, ai cărui membri se reglează unul pe celălalt pentru a evolua eficient. Aminteşte de curentele spirituale dualiste (tao, dualismul zoroastrian etc.) care vorbesc de o forţă creatoare impersonală compusă din două principii antagonice bine-rău, pozitiv-negativ, feminin-masulin ș.a.m.d., curente care revin uşor-uşor la modă peste creştinismul de care nimeni nu mai e interesat (deşi lumea habar nu are de profunzimile mistice ale creştinismului);
  • documentarul mai mult încurcă, pentru că dă naştere la întrebări capcană: ce-a apărut aleator mai întâi, un virus primordial sau o celulă primordială (până şi evoluţioniştii admit că a existat o singură celulă primordială, nu mai multe celule primordiale simultane, tocmai din cauza numărului astronomic de permutări de molecule organice posibile care dau o rată foarte mică de probabilitate a nimeririi aranjamentului perfect); apoi, dintre cei doi „primordiali”, cine a câştigat lupta? Că ori virusul, ori celula. Dacă a câştigat celula, de ce mai există viruşi? Dacă a câştigat virusul, de ce mai există celule? Dar cum au reuşit să se întâlnească unul cu altul în vastitatea suprafeţei planetei noastre, un virus cu o celulă? Căci virusul primordial nu se putea înmulţi singur, ci avea nevoie de o celulă să-l multiplice, deci ori a dat ca fericitul peste ea, ori în realitate au apărut simultan şi subit cohorte întregi de viruşi.

Ah, să amintesc că evoluţioniştii evită să discute despre ce anume a determinat „celula primordială” să se dividă: s-a speriat de ea însăşi când s-a reflectat în luciul apei, a trăznit-o fulgerul şi a rupt-o-n două? Nu putea să stea ea liniştită aşa cum plutea în ocean şi să se bucure de una singură? I-a venit ei pe chelie brusc să se dividă? Pentru că dacă ar discuta acest subiect, şi ar fi cinstit s-o facă, ar pune mâna pe microscop şi ar vedea ce complexitate uriaşă implică mitoza şi câtă energie consumă, energie pe care celula primordială nu şi-ar fi putut-o produce singură. Energie pe care de fapt o au de la mitocondrii, care, conform aceloraşi evoluţionişti, nu existau de la început în celulele primitive (deci nici în cea primordială), ci existau separat ca celule distincte care la un moment dat au fost înglobate în celula-mamă. Înglobarea asta ar fi constituit un salt evolutiv uriaş în opinia evoluţioniştilor. Cam prea uriaş, aș zice. Mai degrabă le-a pus Cineva intenţionat acolo, din moment ce structura mitocondriei se află în ADN şi mitocondria e creată în prezent odată cu celula. Bun, să zicem că tu celulă primordială asimilezi mitocondria şi faci o simbioză cu ea, dar atunci ea-şi păstrează propriul ADN într-un nucleu distinct, nu-l cedează gazdei şi nu funcţionează fără ADN. Sau, dacă nu are propriul nucleu cu ADN (şi nu-l are), înseamnă că de fapt nu l-a avut niciodată, ci structura ei a fost dintotdeauna în ADN-ul central, iar mitocondria constituie în realitate doar un organ care a existat de la începuturi în celule. În caz contrar, celula primordială, lipsită de energia necesară duplicării dar dornică să se multiplice, ar fi stat ca proasta nerezolvată până ar fi murit (ceea ce ar fi dus la oprirea în fașă a vieţii pe Pământ), sau a dat peste o mitocondrie (primordială şi ea) cu care şi-a făcut un parteneriat energetic. Dar înseamnă că şi mitocondriile mişunau deja pe lângă celula primordială, ceea ce duce la concluzia că celula primordială nu prea era primordială. Înţelegeţi ce consecinţe „logice” are evoluţionismul sadea şi că nu merită să mai scot eu piatra din baltă? Înțeleg eu influența mediului asupra organismelor vii, dar ăștia prea pun oiștea înaintea carului și ne cer să-i credem că toată complexitatea vieții și a universului este rodul purei întâmplări, nu al unei planificări minuțioase. Înţelegeţi că sunteţi rodul unor nesfârşite şiruri de accidente, băi „accidentelor” ce sunteţi?

Mă rog, nu mă așteptam să văd la BBC teorii care să lase loc ideii de creație, căci știm cam ce nație bună la afaceri deține trusturile media și observăm ce agendă au. Dar cinstit ar fi fost ca oamenii de știință arătați în documentar să spună în loc de „viața a apărut din…” că „presupunem / credem că viața a apărut din…”. Asta ar fi fost onestitate, nu să bagi dogme pe gât oamenilor. Altfel, documentarul devine doar un manifest prăfuit.

Am priceput şi eu într-un sfârşit de ce zicea acelaşi părinte Arsenie Boca odată, că „oamenii nu se trag din maimuţe, dar se îndreaptă cu paşi repezi spre ea”. Oamenii au origine divină dar şi-o reneagă şi şi-o caută pe cea animalică, pentru a justifica negarea originii divine. Tristă emancipare ni s-a oferit în Rai! Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor. (Psalmul 48:12).

I rest my case.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *