Cu Dumnezeu nu te târgui

Iar se împlinește zicala „câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia”.

Oficina guvernamentală Digi 24 tocmai a început să moară de grija credincioșilor. Faptul în sine nu mă surprinde, ei chiar se îngrijorează în perioada asta de teama bolii. Și nici nu m-ar deranja dacă sforarii Digi-ului ar fi sincer preocupați de sănătatea publică și atât, fără să ascundă alte interese în fundal. Dar Digi-ul este notoriu pentru susținerea agendei pro-lgbt, pro-vaccinare obligatorie, pro-edicație sexuală timpurie și obligatorie, pro-imigranți musulmani, anti-biserică, pro-globalizare și pro orice mizerie neo-marxistă ni se mai toarnă pe pe gât de către internaționala socialistă.

Deci nu pot să cred că ei chiar tremură de frică. Poate de nervi că încă nu s-au închis de-tot-de-tot bisericile, asta da.

Știrea e cam așa: lumea nu respectă regulile de carantină și se îmbulzește să se împărtășească. Cu aceeași linguriță, sute de credincioși, nu cu lingurițe de unică folosință.

Ok, poate că un purtător de cuvânt al Bisericii (nesuferită mi-e faza asta cu „purtătorii de cuvânt”: cât de ocupați or fi ierarhii cu toții de nu-i unul în stare să iasă pe sticlă și să zică două fraze cu subiect și predicat? le e frică? țin la imaginea proprie atât de mult?) sau un ierarh ar fi fost bine să explice lucrurile publicului larg: nu există împărtășire cu linguriță din plastic de unică folosință, pretenția respectivă este o ofensă. E ca și cum le-ai cere evreilor să se circumcidă cu un cuțit din plastic de unică folosință, ca să nu ia Covid la penis. Sau ca și cum ai avea pretenția ca botezul să nu se mai facă în cristelnița din aramă ori argint ci într-un pet de 20 de litri de la Aqua Carpatica, care să poată fi aruncat după slujbă.

Unele chestii din cultul ortodox pot părea nelalocul lor pentru chibiții necredincioși, cum ar fi faptul că toți credincioșii simt nevoia să se împărtășească din același potir și cu aceeași linguriță ca o dovadă a frățietății lor întemeiată pe faptul că au același Dumnezeu. Pe vremuri, prietenii buni își crestau palma, și-o uneau și se declarau frați de sânge. Chibiții se cutremură și de „barbaria” botezării copiilor prin scufundare întreită, deși presa atent direcționată uită să arate cum se face treaba la evrei în a 8-a zi de la naștere.

Dar și nouă, creștinilor, ni se par în neregulă o grămadă de chestii pe care lumea le găsește uzuale: să umble femeile despuiate pe stradă ori să se vândă pe video-chaturi, să se facă avorturi pe bandă rulantă (inclusiv în sarcini avansate), homosexualitatea să fie clamată pe toate drumurile, bețiile, adulterul și dezmățul de orice fel să devină „virtuți” etc. Însă, în afară de ne exprima public dezaprobarea și a ne delimita de astfel de fapte, nu am făcut nimic coercitiv, nu am băgat pumnul în gura nimănui. Churchill a înțeles importanța libertății și le zicea celor care voiau o dictatură în Anglia: „I’m right and you are wrong, but for you to be wrong, I’m ready to die” (trad.: eu am dreptate și tu greșești, dar pentru ca tu să ai posibilitatea de a greși, eu sunt gata să mor).

Revenind la clarificările pe care un Bănescu ar trebui să le dea, trebuie explicat ferm că orice obiect folosit în cultul ortodox se sfințește mai întâi. Nu se sfințesc obiectele care se aruncă imediat după întrebuințare, cum ar fi lingurițe din plastic, ci doar obiectele de folosință îndelungată care, pe cât posibil, ar trebui să fie din metal prețios și frumos confecționate. Pentru că în credința noastră, Cel căruia îi slijim este divinul și supremul Împărat Ceresc, nu fiteșcine, deci trebuie să-i punem la dispoziție cele mai bune lucruri pe care le avem. Imaginați-vă că Împăratul Akihito îi întoarce vizita lui Klaus Iohannis făcută recent în Japonia (acolo unde s-a dus al nostru cu X5-ul să-și etaleze colanul), iar la dineul oficial de la Palatul Cotroceni împăratul este servit în farfurie de plastic, cu lingurițe si furculițe de unică folosință, căci #coronavirus. Cam asta ni se cere și nouă, creștinilor, prin gura oficiosului Digi.

Deci noi deocamdată dăm dovadă de bun simț față de Dumnezeu.

Apoi legat de îmbulzeală, ok, ar fi bine să nu ne mai înghesuim unii într-alții. Asta e o chestie atavică a poporului român, care nu se poate dezobișnui de cozile la carne, când se băteau oamenii la propriu care să ajungă în față și să prindă un „adidas de porc”. Dacă e coada la poștă de 3 inși, tot o să-i vezi că se împing. Deci nu are legătură cu credința, stilul ăsta e la orice, inclusiv la plata impozitelor unde, culmea!, nu ți se dă ceva ci ți se ia.

A mai rămas problema împărtășitului, care de fapt agasează oponenții nevăzuți. Venirea oamenilor cu sutele să primească ceva dintr-o linguriță comună, în ciuda bau-baului dezlănțuit mediatic, arată două chestii: 1. oamenii înțeleg că ceva grav ni se coace (nu bietul virus e de vină, ăla o să dispară de la sine în curând) și este nevoie de o întărire sufletească, de o încărcare rapidă și de ultim moment a bateriilor; 2. oamenii chiar cred că Dumnezeu este atot-puternic și un mizilic de virus nu poate scăpa controlului Său, deci dacă vor împlini porunca Sa se pot simți în siguranță. „Fir de păr din capul vostru nu se va mișca”.

La care poruncă mă refer? Nu știu daca ați sesizat (vorbesc pentru credincioși acum) că spusa „luați, mâncați… beți dintru acesta toți…” nu este un simplu îndemn ci mai degrabă o poruncă. Hristos nu s-a întrupat de plictiseală fiindcă n-avea treabă prin cer; nici nu Și-a vărsat sângele pe Cruce în van, ca noi să-l neglijăm și să-i întoarcem spatele spre treburile noastre (unii la țarină, alții cu 5 perechi de boi, alții la femeie), ci a făcut o jertfă supremă ca noi să ne folosim de ea. Rețineți că participarea la sfânta liturghie și împărtășirea sunt și acte de adorare și de mărturisire a credinței în dumnezeirea lui Hristos, pe care lumea nu L-a văzut decât ca simplu om, pentru că tot El ne-a zis: „acestea să le faceți spre pomenirea Mea… şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. Deci în acest context eu văd participarea oamenilor în număr mare la împărtășire astăzi ca pe o mărturisire îmbucurătoare, iar grija sanitară pe care ne-o poartă oculta masonică drept o minciună sfruntată. Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu (Fapte IV, 19; V, 29).

În curând se va împlini iarăși acel cuvânt: „fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni, mințind (că) pentru mine; bucurați-vă și vă veseliți, căci plata voastră multă este în ceruri”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *