Regina virtuților

Mulți credem că dacă postim aspru, dacă ne rugăm intens, dacă ne impunem să tăcem sau facem alte lucrări ale ascezei, realizăm ceva mare în ochii lui Dumnezeu. Dacă nu am ajuns cu acestea la dragostea de aproapele, situația stă pe dos: nimic n-am făcut.

În Patericul egiptean, la avva Antonie cel Mare se găsește o povestire despre cum i-a provocat el odată pe frații care l-au cercetat să spună care este cea mai mare virtute. Fiecare a încercat diverse: ba postul, ba neagoniseala, ba smerenia, ba iubirea etc. Sfântul i-a ascultat pe toți și la sfârșit le-a dat un răspuns pe cât de neașteptat, pe atât de înțelept: dreapta socoteală. Este oarecum ceea ce noi am numi cu neologismul discernământ, cu mențiunea că dreapta socoteală acoperă o zonă mai largă, cum ar fi virtuțile sau vedeniile. Ba chiar și duhurile nevăzute, pe care omul cel mai adesea nu le poate deosebi și poate fi păcălit, adică să distingă între îngeri și diavoli după lucrarea fiecăruia. Adesea, aceste persoane (n.b. diavolul este și el o persoană, la fel și îngerul, deși ambii sunt lipsiți de materialitate) seamănă gândurile lor în mintea omului. Omul obișnuit crede că acele gânduri sunt ale lui. Omul aflat la o măsură intermediară ajunge să-și dea seama când acele gânduri îi sunt insuflate de altcineva nevăzut din exterior, dar nu poate distinge calitatea celui care i le sugerează, pentru că uneori și diavolii ne dau gânduri bune dar în momente proaste (ex. să postim în zi de Paști, să-i spunem unei persoane mânioase adevărul în față ca să nu încălcăm porunca „nu minți” etc.). Abia cel ajuns la măsuri înalte va putea să distingă, uneori cu greutate dar totdeauna corect, ce hram poartă „sursa” gândurilor venite din afară.

Această virtute se câștigă cu multă osteneală. Închei tot cu o zicere din Pateric.

A zis un bătrân: stând eu odată lângă un alt bătrân, l-a cercetat pe el o fecioară zicând: Părinte, am postit 200 de duminici, câte 6 zile (adică două sute de săptămâni la rând, cu excepția zilei de duminică, n.m.); am spus cu voce tare Noul și Vechiul Testament. Ce rămâne să mai fac? I-a zis ei bătrânul: Ți s-a făcut ție batjocura cinste? Nu. Paguba câștig? Nu. Străinul ca rudenia după trup? Nu. Lipsa ca belșugul? Nu. A răspuns bătrânul: Așadar nu ai postit șase zile din șapte, nici Vechiul și Noul Testament nu le-ai rostit, ci te-ai înșelat pe tine însuți. Mergi, deci, și lucrează, căci până acum nimic nu ai făcut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *