Sabia cutremurului…

…stă deasupra capelelor noastre precum oarecând sabia lui Damocles. Ne-am pregătit de cutremur? Nu fiţi făţarnici pretinzând că nu ştiţi la ce mă refer: de fapt, ne-am pregătit de posibilitatea de a muri brusc?

Ştim cu toţii că va veni iar unul zdravăn, dar nu bănuim când. Tocmai s-au împlinit 43 de ani de la ultimul mare cutremur, cel din 4 martie 1977. Statistic vorbind, perioada ciclică a fost depăşită, trebuia să fi venit. Dar statistica e contrazisă de realitate şi cutremurul încă întârzie.

Pe un site românesc specializat în cutremure, foarte bine realizat şi prompt actualizat, am găsit un articol despre o legătură strânsă dintre cutremurele care apar în zona unor falii de pe teritoriul Turciei şi cutremurele româneşti. Practic, primele sunt determinante pentru cele din urmă. Când are loc un mare cutremur pe faliile Nord-Anatoliană (NAF) şi Est-Anatoliană (EAF), se propagă tensiuni către structurile tectonice din bazinul pontic şi mai departe spre blocul litosferic vrâncean. Durata dintre marile cutremure turceşti şi cele româneşti variază de la câteva luni la maxim 2-3 ani.

Spre exemplu, în urmă cu puţină vreme a fost un cutremur în Turcia de 5,0 grade pe 20 martie, urmat de o mişcare de 4,3 grade pe 12 aprilie în Marea Neagră, urmată la rândul ei de un cutremur de 3,5 grade pe 14 aprilie în Vrancea. S-a confirmat un tipar de propagare a tensiunii, din fericire de data asta cu pierdere a energiei pe parcurs (de la 5,0 la 4,3 şi în final la 3,5 grade). Dar există şi posibilitatea inversă, de acumulare a tensiunii, în funcţie de joncţiunea cu tensiunea venită din alte direcţii spre Vrancea. Avem datele, dar nu prea avem cum să le conjugăm într-un mod cert.

Remarc o serie de descărcări seismice recente în zona Turciei mai importante care cu siguranţă aduc tensiune şi spre noi: două mişcări 5,7 (sursa) şi 6,0 (sursa) în 23 februarie la graniţa cu Iranul; una de 5,1 (sursa) în 19 februarie; unul de 5,1 (sursa) din Estul Turciei în 25 ianuarie care este mai degrabă o replică a unuia de 6,8 grade din 24 ianuarie (sursa) pe falia Nord-Est Anatoliană. Acesta din urmă mă preocupă cel mai mult, pentru că a declanşat energie tectonică prin decroşare, deci în mod sigur a transmis multă tensiune spre Vrancea, care încă nu s-a descărcat. Aşteptăm un cutremur românesc mare în următoarele luni, poate un an, cu mult peste 6,0 grade, poate chiar de peste 6,5 grade. În urmă cu 7 ani am dat peste un articol al specialiştilor nemţi şi turci (sursa: un articol din 2013) care se îngrijorau de tăcerea suspectă a faliei Nord-Anatoliene (care şi ea ne transmite şocuri), a cărei energie nu a mai fusese descărcată de la cele două cutremure de peste 7 grade din 1999. Probabil acest cutremur de 6,8 grade poate fi o descărcare, care însă ne încarcă pe noi.

Putem face ceva să-l împiedicăm? Evident că nu. Sunt mecanisme geologice care implică forţe cu mult peste puterea noastră de înţelegere. Îmi amintesc ce micime am simţit când a trecut Luna peste noi la eclipsa din anul 1999 şi s-a făcut întuneric în miezul zilei. Vremea s-a schimbat brusc în decursul acelor două minute: s-a răcit şi a început să bată vântul. Fenomenele sunt naturale, dar asta nu înseamnă că nu sunt lipsite de grandoare sau că nu ar exista Dumnezeu. El este matematicianul perfect, care a organizat Universul astfel încât prin observaţii astronomice şi calcule matematice complexe noi să putem prevedea momentul apariţiei acestor fenomene. Fără matematică ar fi entropie, dar mecanica cerească ne demonstrează contrariul: că există un Ceasornicar nevăzut care a construit ceasul.

Dar ce putem face? Dincolo de sfaturile organizatorice pe care le aflaţi din presă, de tipul fixaţi mobila din casă, faceţi-vă o trusă de prim-ajutor şi provizii, ar fi unul mai puţin evident dar mai logic. Dacă moartea este cel mai sigur şi inevitabil eveniment din viaţa noastră, suntem absolut proşti că nu ne pregătim pentru ea ci fugim de moarte cu atâta obstinaţie. De parcă am putea scăpa de ea !

Cum să vă pregătiţi pentru moarte este o altă poveste; dar cred că deja vă imaginaţi cum, dacă aţi mai citit pe acest blog. Vă dau un singur indiciu: trebuie să dăm socoteală de faptele noastre unui drept Judecător. Deci nu lăsaţi moartea să vă prindă cu datorii de niciun fel, ci rezolvaţi-le cât mai repede, chiar azi dacă e cu putinţă. Realist vorbind, nimeni nu ştie dacă mai prindem ziua de mâine pe acest pământ. De restul, vă prindeţi voi singuri 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *