Gustul libertății…

… se dobândește când omul își pierde libertatea si se pierde când omul are (prea multă) libertate.

Am vrut să semnalez acest paradox pentru că în ultima vreme libertatea ne-a fost cel mai mult afectată. Nu sănătatea, ci libertatea.

Nu am de gând să contest existența unei pandemii, deși severitatea ei este discutabilă. Nu am informații suficiente să pot trage concluzia dacă virusul Sars-cov-2 este sintetic sau natural. Nu am pregătire de microbiolog sau medic genetician să pot ști dacă testele PCR indică doar tulpina de virus chinezească de la care (se presupune că) a plecat totul sau pot da rezultate pozitive și pentru alte tulpini de coronavirusuri, adică și pentru banala gripă. Nu, nu sunt medic, deci în materie medicală rămân un simplu chibiț, un „microbist”; concluziile mele nu pot avea nicio greutate.

Dar am pregătire juridică, am dobândit gustul libertății și am dezvoltat o alergie acută împotriva oricăror demersuri de restrângere a ei. De aceea am o problemă cu pandemia asta, mai exact cu cei care o gestionează: nu o fac fiindcă mor de dragul nostru, „dragi români”, ci pe acest val de frică la nivel global, liderii din majoritatea țărilor lumii au prins prilejul să restrângă libertățile oamenilor. Ca într-o uriașă internațională socialistă, conducătorii noștri și-au dat mână cu mână cu cei din alte țări și au învârtit hora „rămână” (în case).

N-am de gând să mai argumentez cele zise mai sus. Cine a citit pe aici diverse articole din februarie încoace, a prins șpilul, nu mai pierd vremea. Cine a prins gustul libertății, a simțit cu inima deja cele spuse fără să mai aibă nevoie de argumente raționale.

Trebuie să remarc și ura guvernanților pe cei care îi contestă. Într-o societate democratică, oamenii au dreptul la opinie, iar dacă cineva se întâmplă să-i convingă pe oameni să-l urmeze, e foarte probabil că acela a fost cel mai aproape de adevăr. Ei, iată că „liberalii” au o ură viscerală față de oricine gândește și emite păreri care nu consună cu poziția Ministerului Fericirii, pardon – a Grupului de Comunicare Strategică. Cei care nu urmează linia oficială sunt „antivaxxeri”, „anti 5G”, „psd-iști” și „medievali”, adică necredincioși în dogma pandemiei dată de sinodul ecumenic de la OMS. Teama cea mai mare a guvernanților este ca nu cumva acei „eretici” să convingă populația să-i urmeze către libertate și insubordonare, deci să le strice lor munca. Dar aici sunt două variante, ambele nasoale pentru guvernanți: ori populația e imbecilă și poate fi ușor păcălită de oricine (așa se explică de ce diseminează atâta frică prin mass-media, ca să controleze masele), ori „antivaxxerii” chiar au dreptate și oamenii nu sunt imbecili ci s-au cam prins cum stă treaba cu pandemiuța asta.

Ura de care vorbeam mai sus s-a văzut și în timpul stării de urgență, când bisericile erau ținute cu forța închise, în timp ce hypermarketurile își țineau porțile larg deschise pentru toți vânătorii de promoții covid. Ba chiar și după 15 mai, s-au deschis mai întâi casele de pariuri si abia apoi bisericile. Planul era să le țină mai mult timp închise, ca să protejeze sanki bătrânii, dar teama că PSD-ul ar putea capitaliza politic dorința redeschiderii (printr-o moțiune de cenzură) i-a făcut pe guvernanți să-si schimbe brusc opinia și să deschidă în pripă lăcașurile de cult. Deci multă ură.

Cam ăsta este sumarul pandemiei după ce tragem o linie: pumnul în gură și ură.

Revenind la problema libertății individuale, fără de care nu poate exista libertatea de grup, poate vă întrebați cum se câștigă. Mai întâi trebuie să-i prinzi gustul, altfel nu vei fi interesat să o cauți. Ce să faci cu libertatea, dacă ți-e silă sau frică de ea? Dacă ești o putoare dependentă de alocații (date de părinți sau de stat) ori un fricos care tremură de grija zilei de mâine? Ăstora nu le place libertatea și vor fi mereu gata să-și mai cedeze o bucățică din ea în schimbul unor beneficii iluzorii. Își vor ceda până și dreptul de a respira aer curat și vor fi de acord să-și reinhaleze mirosul propriilor râgâituri, primind cu drag si fără discernământ moda „cu pampersul pe mufă” lansată de tăticul lor liberal; ei vor sta cu râvnă în case luni întregi dacă li se va cere și vor fi primii la delațiune împotriva celor care nu fac ca ei. Ș.a.m.d.

Ca să prinzi gustul libertății, trebuie să îți iei viața în mâini, pe cont propriu, să înoți pieptiș în marea problemelor care ne stă mereu înainte și să-ți asumi riscul că poți să și greșești. Că poți să și pierzi. Atunci vei simți că muști din viață și vei simți că ești stăpân pe bucățica de pământ de sub tălpi, pe care te-a pus Dumnezeu.

Dar, fiindcă veni vorba de Dătător, voi încheia cum am inceput, tot cu un paradox: libertatea se dobândește cu adevărat doar de către cel care se face rob al lui Dumnezeu, fiindcă Adevărul (adică Hristos) e cel care ne va face liberi. Cel care se emancipează de Dumnezeu își pierde în realitate libertatea, adesea fără să sesizeze. Numai când simți că Cineva te ține nevăzut de mână ca să nu te îneci în valurile de probleme ale vieții, atunci vei avea curajul să pășești pe apele înviforate ca oarecând ucenicul Petru. Și, ca să ajungi să fii ținut de mână (adică în intimitate cu Dumnezeu), trebuie să faci voia Lui, de bună voie și nesilit de nimeni. Ceea ce oamenii nu prea vor, rar găsești câte unul.

Fericit bărbatul…

One thought on “Gustul libertății…

  1. Rai, imbecili, ca astia de la putere, n-am vazut decand mama m-a facut. Astia n-au nici un dumnezeu. I-ar vinde si pe ma-sa si pe ta-su. USR istii sunt cei mai rai. Sa ne fereasca Dumnezeu de ei. Desi, la cum se vad norii negri, la orizont, idiocratia guverneaza Romania. (Voiam sa folosesc viitorul, „va guverna”, dar am optat intr-un final pt prezent, ca nici cu astia nu mi-e frica.)
    Sa doresti tu, cu buna stiinta sa destrami familia si sa dai la temelia Bisericii, care tin inchegata societatea, tara, e ceva monstruos. Alogenii conduc Romania. Ceea ce explica cumva situatia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *