Un miniserial de nevăzut: Mrs. America (II)

Credeam că nu voi avea prea curând timp să-l văd, dar uite că găsii în concediu. Și vă dau direct concluzia: mi se păruse că era ceva de capul lui, dar nu, nu merită nici banii și nici timpul. Citiți mai jos dacă aveți peste 18 ani. Preferabil, de căsnicie.

Nu sunt fan HBO, Netflix, Whatsapp, Facebook ș.a. dintr-un motiv foarte simplu: sunt cronofage. Le-am încercat pe toate (mai puțin FBK, ăluia nu i-am dat nicio șansă fiindcă îmi cere mereu să mă autodenunț – „la ce te gândești azi”) și situația a fost aceeași – îmi mâncau extrem de mult timp. Pe care nu-l aveam sau, dacă îl aveam nițel, l-aș fi putut folosi mult mai bine cu alte lucruri. Consumam timp pe datorie; dacă luam un serial la văzut, rămâneau o grămadă de treburi amânate, pe care tot trebuia să le fac, dar ajungeam să le înghesui.

Revin la film: regia e jalnică. Filmul se vrea o istorisire neutră a bătăliei dusă în SUA la începutul anilor ’70 între feministele radicale (A.D.E. = Alianța pentru Drepturi Egale, E.R.A. în engleză, cele care au tras lesbianismul după ele ș.a.) și familistele tradiționale. Dar prezentarea nu e deloc neutră. În primele două episoade ne poate păcăli, fiindcă pare că se prezintă taberele și privitorul se pregătește să asiste la confruntările dintre ele, însă de pe la episodul 3 devine foarte evident că accentul narațiunii este de fapt pus pe promotoarele feminismului. Familistele pică destul de brusc în plan secund. Așa îmi explic de ce un astfel de film e produs și difuzat de HBO (mi-am dezactivat contul între timp, stați liniștiți) și promovat de Digi24. Fiindcă personajele negative sunt conservatoarele care se opun legiferării drepturilor femeilor (inclusiv la avort), adică emancipării, iar cele pozitive sunt „-istele”. E de porc să fii casnică și e de bonne tone să castrezi bărbații și să dinamitezi valorile sociale. Culmea e că vrând să o redea cât mai fidel pe „malefica” Phyllis Schlafly, oponentele îi citează în bătaie de joc o afirmație – că egalitarismul va aduce după sine decăderea femeii, scăderea natalității, ascensiunea homosexualității și distrugerea familiilor, ceea ce s-a și adeverit mai târziu.

Personajele apar și dispar ca niște quarci. Episodul și personajul. Fiecare episod are un personaj principal, care apoi dispare în fundal și apare altul. Ca un soi de comunism regizoral, să fie toată lumea egală, nu unii principali și alții secundari. Este o forfotă de oameni pe ecran care apar de nicăieri și dispar către nicăieri, nearat-nesemănat, fără vreo introducere sau vreo legătură cu subiectul de până atunci, încât greu reziști tentației de a-ți anula abonamentul la HBO de la primul episod. Necum să stai toate cele 8 episoade. Eu am reușit să rezist până la ep. 5, dar m-am oprit, căci deja nu mai puteam. Apăruse o trepădușă la ADE care din plimbătoare de cafele ajunge purtătoare de cuvânt, se mărită cu unul, rămâne gravidă cu el, simultan și-o trage cu o altă tipă ca o lesbiană vero (de fapt, atunci a fost prima ei oară și și-a dat seama că-i place), ne-o și arată cum se limbăcea cu aia în piscină ca să nu fie loc de dubii, apoi îi spune plină de remușcări lui bărba-su’ că i-a plăcut cu alta. Iar el, panseluțul, un avocat în plină ascensiune (deci un intelectual rafinat), o alină spunându-i că e bine și așa fiindcă femeile nu trebuie să trăiască după regulile bărbaților decât dacă vor ele așa. Hai, mă, legebeilor, pe bune? Iar eu să plătesc abonament la eigi-bi-ău ca să văd haznale d’astea? Ptiu !

Să vă plătească abonament poponeii și belemeii voștri, căci de la mine – canci ! De banii ăia, mai bine fac o donație la Pro Vita, căci măcar ajung sub formă de lemne de foc la niște copii săraci.

Filmul ar fi avut potențial dacă regia încăpea pe mâna unui om cu scaun la cap. Dar fiindcă a scăpat pe mâna unuia plătit să promoveze o ideologie, nu să facă o treabă artistică care să se și vândă, a sfârșit în modul arătat mai sus și difuzat pe HBO. Patetic.

Vai de cei care zic răului bine și binelui rău!

One thought on “Un miniserial de nevăzut: Mrs. America (II)

  1. Ca tot a fost duminica vindecarii a doi orbi, se cuvine sa subliniez ca orbirea spirituala e mai rea ca aia fizica. Asta ca sa agat ultima idee din articol.
    Progresistii care si-au propus remodelarea gandirii popoarelor (o metanoia perversa), folosesc filmele ca vehicule pentru ideile lor.
    Eu, persoana sensibila, care plangea la filme, m-am transformat in critic de film, din ala rau, care nu doar ca nu mai e emotionat, ba mai si persifleaza. Cam toate filmele (si alea clasice!) aduc in atentie idei progresiste care sa transforme masele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *