Concediu de pandemie – Grecia

Nu mai ieșisem din țară în concediu de 4 ani, iar prețurile din România tot crescuseră în ultimii doi ani până la nivelul la care am început să mă gândesc iar la ieșit. Așa că pe la începutul lunii februarie am început să umblu după o rezervare de vacanță pentru vară, ca să prind o locație bună. Normal, ca orice om gospodar îmi fac iarna car și vara sanie. Am găsit una bună, dar ce să vezi, se cerea plata integrală și era non-returnabilă. Hai să plătesc, zic, ce să mai, căci n-am de gând să mă răzgândesc. Apoi a venit pandemia vieții și am crezut că am ratat concediul și am rămas cu banii luați. Dar nu, dimpotrivă, am reușit să ajungem acolo în ultimul moment și a fost chiar bine.

Nota bene: articol scris pe 16 iulie, dar publicat o săptămână mai târziu.

Am prins intrarea în Grecia cu două zile înainte să fie cerute obligatoriu testele covid pentru toți turiștii (inițial, rezervarea ne începea chiar în preziua noii reguli, dar s-a putut să devansăm programarea și n-am mai stat pe gânduri, am zbughit-o ca din pușcă). Normal, ca niște greci autentici, guvernanții lor au schimbat kalimera din mers și în plin sezon estival au închis toate vămile, cu excepția celei de la Promachonas către care au direcționat toți turiștii aflați deja buluc la frontiere. Apoi au băgat faza cu PLF-urile completate on-line. Iar când și-au dat seama că testele covid făcute aleatoriu turiștilor sunt costisitoare și au văzut cum raportează ciumații noștri galbeni noi și noi recorduri la hectarul de covizi, au schimbat iar regula și au condiționat intrarea turiștilor numai dacă aceștia vin cu temele făcute de acasă, adică să prezinte niște teste covid făcute pe banii lor. Normal, ai turiștilor. În fine, sar peste detalii, căci nu ăsta era scopul articolului, ci altul. Concluzia e că ne-am strecurat cu puțin înainte să devină obligatorii certificatele de cazier sanitar.

Ce m-a făcut să scriu articolul? O știre legată de prețurile pe litoralul romârlanesc. Am realizat că noi nu vom avea niciodată o industrie turistică serioasă pe litoral, din motive obiective și subiective. La noi vor fi mereu aceleași două soluții: cazare la particulari (fie la trosneală și pe prețuri așa-și-așa, fie într-un loc unde ai mai fost deja și ți-a plăcut dar pe un preț destul de săltat) sau deplasarea în Tur-Bu-Gre (Turcia, Bulgaria, Grecia). Hotelurile românești merită băgate în seamă doar dacă stai acolo gratis și îți plătește altcineva sejurul, pe sistemul „profesor de școală sau funcționar de primărie dus pe litoral la pregătire profesională” sau pe tichete de vacanță. Dar dacă trebuie să scoți TU banii din buzunar, dintr-o dată începi să ai pretenții și să te întrebi – ce opțiuni mai sunt?

Ca să fie ghiveciul estival mai grețos, anul ăsta guvernanții l-au stropit cu niște alertă de pandemie. Adică s-au străduit din răsputeri să țină țara închisă când toată Europa se relaxa deja. Au arborat umbrela falsului protecționism turistic, chipurile să-i ajute pe antreprenorii români să-și revină. Folosind un termen academic, s-a văzut ca protecționismul este harneală, căci guvernanții au menținut închise o grămadă de afaceri conexe celor horeca (mai ales restaurantele). La asta s-a adăugat deschiderea foarte târzie a sezonului turistic (inclusiv anunțarea cu mare întârziere a deschiderii, specifică tembelismului guvernamental miop, de nu știa nimeni în horeca la început de iunie dacă să se apuce de amenajare și să-și reactiveze salariații, ori să intre în insolvență) și dogma distanțării sociale care a tăiat dintr-un foc jumătate de încasări. Deci creșteri de prețuri, ca să poată supraviețui, căci și așa sezonul estival era scurt la noi (iar acum și mai scurt, fiindcă în luna mai era starea de urgență). Astea sunt cauzele obiective care faultează turismul estival în România.

Dacă au văzut că turiștii românii dau năvală ca disperații în afara țării (parte din dorința de a se simți liberi după atâta Klaustrare, parte din scârba produsă de forfoteala de ghiolbani de pe cei 5 km de plaje românești amenajate), guwernanții au găsit o altă metodă mai libidinoasă de a împușca doi iepuri dintr-un foc: să forțeze creșterea numărului de infecții în rapoartele oficiale. Au crescut testările de la 4-5 mii pe zi la 14-15 mii, așa că numărul de infecții sanki „a crescut” de la 150-200 pe zi la 500-600. Folosind matematica de clasa a V-a (pe care se vede că politrucii nu au mai apucat să o absolve), facem niște fracții pe care le transformăm în numere zecimale și se observă o „modificare” de la 1/25 la 1/25, adică de la 4% la 4% a numărului de persoane infectate. Asta arată a creștere fabuloasă, pentru repetenții care conduc România, crește-le-ar salariul la fel și lor! Apogeul l-a constituit ziua de 15 iulie când au raportat recordul de 650 de cazuri noi la 18.500 de teste. Mă înțelegeți acum de ce aș băga obligatoriu testul de clasa a V-a pentru cei care candidează la ceva în România? Așa cum dai un test de legislație și de șofat ca să obții permisul de conducere, așa să dai și testul de cunoștințe de clasa a V-a ca să obții permisul de guvernant. Altfel, ne vom mira veșnic de ce stăm cu țara băgată mereu în garduri și în șanțuri.

Revenind la guwerneri, au împușcat doi iepuri dintr-un foc: își justifică oficial menținerea stării de alertă la nivel național și bagă spaima în țările turistice europene, care încep rând pe rând să ne scuipe ca pe niste ciumați. Adică, ușor-ușor, suntem forțați să rămânem aici și să facem turism românesc, să cheltuim în România. Ca pe vremea împușcatului. Ce, Techirghiolul nu e bun? Stațiunea 2 Mai nu-i bună, Mamaia nu-i bună, Costineștiul vă pute? Ce tot alergați după Nisipurile de Aur, Kushadasi sau Paralia Katerini, băi – „imprudenților”?!?

Așa că să revedem ofertele autohtone. Pe baza lor, pe mine m-ar fi costat sejurul pe litoral cam 2.000 euro în România, la un hotel de 2-3 stele. Adică în jurul a 9-10.000 lei. Cu Grecia am ieșit pe la un 7.500-8.000 lei, cu tot cu pașapoartele copiilor și cu transportul. Stat la vilă în condiții cam de 4 stele, pe malul mării. Din curtea generoasă dădeam direct pe plajă, care plajă era cam privată, adică fiecare locatar de la vilele învecinate stătea în dreptul lui de plajă și nu veneau turiști din alte părți (pe sistemul „nepoate, ia du-te tu și joacă-te la tine la scară, nu ne mai deranja pe noi aici”). Iar de pe plajă direct în apă ! Și ce apă…

Scară
Ieșirea din curte spre plajă
Vedere de pe terasă

Acum, ziceți și voi, cam ce soartă are turismul românesc? Mă rog, are, căci din fericire nu e lipsă de clienți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *