… este bancnota de 100 euro. Cum, așa simplu? Da, o iei, o ții nițel în mână și covid-ul a dispărut.
Când am ajuns în Grecia, într-o duminică dimineața în zori, am făcut cunoștință cu proprietarii vilei închiriate unde urma să stăm în concediu (un cuplu de greci), care urmau să ne predea cheile. Am zis „hai, mai neim iz Adrian, nais tu miit iu” și le-am întins mâna. La care ei au zis „no, no, no hend șeic, it iz ză covid problem, ui kip distăns”. Mdeah, mă gândeam, ne-au făcut reclamă proastă guvernanții cu comunicatele alea isterice, asta e, suferim. Mi-am tras mâna stânjenit înapoi (mi-e scârbă de gestul datului de coate, e de o ipocrizie grotescă, prefer să nu mai dau nimic dacă tot sunt suspectat de ciumă) și hai înăuntru să vedem coșmelia.
Ne-a plăcut, am rămas, vă pupăm, ne revedem la sfârșit. Și zice grecoaica: „pliz, don’t forget tu pai ză guarantee, oan handrăd iurou”. „Yes, nău prablăm”, bag mâna în teșcherea și scot suta să i-o întind. Băi, fraților, în secunda doi dispăruse covid-ul fără urmă, întinde și grecoaica mâna (fără mănuși de protecție), ia bancnota, kalimera și enjoy your stay!
Acum ziceți și voi: e covid-ul imaginar sau e bancnota de 100 euro cel mai puternic dezinfectant din câte „se iegzistă”? Vă dați seama ce eficientă trebuie să fie cea de 500 euro?!? Cred că d’aia și vrea BCUE să o retragă din circulație, si-a băgat coada big pharma ca să nu se vindece lumea de covizii imaginari.
PS: într-un magazin Lidl din Nea Moudania m-am trezit că un client localnic a început să se rățoiască la mine că de ce nu îmi pun masca pe gură (mi-o țineam atârnată într-o ureche, ca să mai respir și eu nițel). L-am luat oleacă la mișto că „ingliș pliz, nemtudom greaca” și s-a isterizat pe englezește, că să mă duc la mine în țară dacă nu-mi convine. Am ezitat dacă să-i demonstrez și ăstuia că se poate „dezinfecta” cu 100 de euro, dar parcă n-as vrea să-i tratez pe toți proștii din Grecia pe banii mei. Prefer să-i urmez sfatul boului ăla încălțat, să nu mai calc prin țara lor și să-i plătească Mitsotakis (Orbanu’ lor) să fie proști în continuare.
Cam atât cu grecii, promit să nu vă mai plictisesc cu ei, căci deja le-am dedicat prea mult spațiu publicitar.
Update 6 august:
Să ştiţi că merge şi cu câteva bancnote de 100 de lei. Am vrut să cumpăr un telefon de pe OLX şi mi-am dat întâlnire cu vânzătorul pe lângă Universitate. A apărut un tânăr simpatic, cu masca pe gură. I-am întins mâna să-l salut. Ah, nu, nu, covidul. Trei minute mai târziu, după ce desigilasem şi frecasem niţel telefonul ca să văd dacă funcţionează bine, OK, poftim banii. I-a luat omul fără să sughiţe, fără să tuşească, fără să strănute. Ba chiar i-a şi frecat niţel între degete, ca să desprindă nişte bancnote lipite între ele. I-am mai întins mâna o dată ca să ne salutăm la despărţire şi iar s-a eschivat că nu şi nu; mi-a făcut cu mâna de la distanţa regulamentară şi s-a tirat cu banii mei în buzunarul lui. Vă daţi seama…?