Despre sfinții îngeri

Este prăznuirea lor. Este și ziua mea de naștere. Deci mi se pare potrivit să aștern câteva gânduri despre ei.

As vrea sa vă pun înainte câteva lucruri din mistica ortodoxă pe care cu greu le-am adunat, întrucât sunt disparate. Mistica noastră este foarte profundă dar arareori sistematizată. Sunt câteva teme mari în creștinism care necesită sistematizare. Cea mai importantă este despre Împărăția Cerurilor, pe care am abordat-o în tezele mele de licență și de dizertație, expusă aici la începutul Postului Mare. O alta este anghelologia și demonologia. Fiecare ar putea constitui o teză de doctorat, deci nu este spațiul să le dezvolt aici. Dar doresc să punctez câteva lucruri despre sfinții îngeri, în cinstea lor.

Cea mai paradoxală trăsătură a lor este lipsa trupului. Din această cauză ne este și greu să credem că ei există. Mintea noastră carteziană concepe existența inteligenței si a simțurilor doar condiționat de un suport material (corpul) și de existența unor organe de simț. Nu poți să vezi dacă nu ai ochi, nu poți să auzi dacă nu ai urechi, nu poți să gândești dacă nu ai creier. Ei bine, ei sunt contrariul: văd fără să aibă ochi, aud fără urechi, gândesc fără să aibă creier. Pentru că nu au trupuri. De aceea, în imnografie au fost numiți „mințile netrupești”. Mintea lor nu are nevoie de un suport corporal, ceea ce este tulburător pentru omul obișnuit, căci își va pune dilema fără ieșire: ei cu ce gândesc? Răspunsul este că gândirea nu este un produs al creierului, o funcție colaterală a materiei cenușii, ci este o putere dumnezeiască proprie sufletului rațional. Deci atât îngerii cât și oamenii gândesc cu sufletul. Creierul este mai degrabă un produs al gândirii, el branșându-și sinapsele neuronale în funcție de ceea ce face sufletul. De fapt, la oameni este vorba de o condiționare bijectivă, creierul fiind influențat de suflet dar și mintea fiind condiționată de creier (așa se explică incapacitarea produsă de leziunile parțiale ale unor zone din creier sau uitarea produsă de îmbătrânire). La îngeri nu există influența materiei (creierului și simțurilor) asupra gândirii, care să le încetinească procesele cognitive. Prin urmare, ei nu au inerție în gândire și nici nu uită.

Lipsa corporalității le permite să se deplaseze instantaneu, nefiind constrânși de baraje materiale cum ar fi zidurile sau distanța. Deci deplasarea lor se face într-o dimensiune spirituală care străbate întregul univers material, care de fapt stă la temelia lui, ceea ce întărește faptul că baza lumii este spirituală, adică lumea a fost creată prin cuvânt (Logos): „la început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvântul” (Ioan 1, 1). Lumea este în continuare fundamentată pe cuvânt, adică în esența ei este spirituală, ceea ce consună cu unul dintre postulatele fizicii cuantice care spune că la baza sub-particulelor fundamentale care compun atomul stă informația. Nu poate exista informație coerentă în tot Universul dacă nu există și o Minte care să îi dea coerență (Dumnezeu). Așa se explică de ce și îngerii sunt minți netrupești (asomaton = fără trup). Ba chiar și oamenii devin minți netrupești, după separarea lor de trup (moartea).

Îngerii sunt persoane. Așa cum și noi suntem fiecare o persoană, unică și irepetabilă. Ceea ce înseamnă că dezideratul depersonalizării și al dizolvării eu-lui într-un neant sau într-un Sine absolut (și imaginar), propovăduit de religiile orientale ca fiind calea spre absolut, nu are legătură cu divinul. Dumnezeu nu ne-a creat ca să ajungem niște imbecili autiști, ci ca să ne dezvoltăm o personalitate pe care să o înveșnicim alături de El.

Îngerii sunt foarte mulți. Foarte foarte mulți. Nu putem ști numărul lor cu precizie, dar știm că sunt miliarde. Nu se pune problema că nu ar avea ce să mănânce și că ar trebui să se împuțineze numărul lor (așa cum pretinde neomalthusianismul zilelor noastre, că lumea ar fi deja supra-aglimerată).

Îngerii sunt specializați pe diverse lucrări, primind aptitudini și puteri pe măsura lucrării care li s-a încredințat. Unele puteri sunt spirituale: prezența lor insuflă în sufletele oamenilor bucurie, liniște, vioiciune mentală, generozitate, preocupare pentru viața spirituală, iubire pentru oameni și pentru întreaga creație. Altele sunt chiar fizice: unii îngeri sunt specializați pe controlarea apelor (nori, ploi, râuri, mări, oceane), a aerului (vânturi, furtuni, tornade), a focului, a corpurilor cerești etc. Spre exemplu, vedem în cartea Apocalipsei cum îngerii vânturilor sunt ținuți să nu dezlănțuie urgia peste lume până nu se face pecetluirea aleșilor lui Dumnezeu dintre oameni; sau cum îngerul soarelui intensifică activitatea acestuia ca să provoace secetă pe pământ etc. Așa se explică de ce Mântuitorul, când potolește furtuna prin cuvant, El ceartă marea și vântul. De fapt, este o adresare către îngerii care controlau aceste stihii, care îl ascultă îndată și opresc vijelia. Este ca un reproș: „de ce-i speriați pe ucenici și agitați stihiile, nu vedeți cu Cine sunt ei în barcă?”. Iar când învie morții prin cuvântul, îngerii se grăbesc să aducă sufletele în trup la porunca Domnului (iar trupurile primesc putere de viață ieșind din persoana Domnului). De aceea a și spus cuvântul către Filip și Natanael: „veți vedea pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul omului” (Ioan 1, 51).

Din lipsă de timp mă opresc aici. Va urma.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *