Plandemic – momeala pe care care au mușcat-o lupii

Lupii sunt paznicii turmei și umblă îmbrăcați în oi. Behăie atât de convingător, c’ai zice că mănâncă doar iarbă. Însă un ghiont recent i-a făcut să rânjească cu colții la vedere, pe sub blana sură, ca să știm și noi cine’i acolo.

Dacă ați auzit de filmul Plandemic, probabil l-ați și văzut deja. De fapt, este un reportaj-investigație în stilul celor făcute de Carmen Avram la Antena 1. Cu argumente și dovezi. Dacă n-ați auzit de el, trebuie un pic de dibăcie ca să-l găsiți, căci a fost cenzurat. Marginalizat, ocultat, ridiculizat, blamat. Catalogat ca fiind o sursă de dezinformare și eliminat din căutări, iar filmul îndepărtat cu forța din toate rețelele de socializare.

N-am de gând să fac apologia filmului. Căutați-l și vedeți-l. Pe google nu-l veți găsi, nici pe feisbuc nici pe jewtube. Căutați-l pe un motor nealiniat găștii iudeo-americane, pe unul rusesc sau chinezesc, de exemplu pe Yandex. Sau direct pe serverele de torente.

Filmul mi-a reținut atenția din două motive: 1) a fost cenzurat extrem de agresiv de giganții IT, adică de multi-miliardarii care mor de grija noastră în timp ce vor să pună laba pe toată planeta, ceea ce-l face foarte interesant, și 2) are interviuri cu niște oameni foarte bine pregătiți pe domeniul lor. Foarte lucizi și foarte coerenți, semn că încă nu și-au pierdut libertatea gândirii. Dacă au sau nu dreptate rămâne de văzut, dar pe mine mă interesează faptul că au avut curaj să pună la îndoială sistemul, adică însăilarea de pandemie care a împlinit deja un an. Cu acuze că virusul a fost manufacturat iar pandemia pregătită deliberat. Iar pentru acest delict de opinie au fost biciuiți sever.

Lupii din umbră, care vor să ne convingă să ne sinucidem dar nu vor să se arate, căci lumea ar recunoaște răul din ei și nu i-ar urma (oamenii urmează binele, căci așa au fost creați, după chipul lui Dumnezeu), au mușcat tare din momeală, dându-și arama pe față. Mă rog, pentru cine are ochi să vadă.

Filmul a fost gândit de niște oameni foarte deștepți în două părți: una mai scurtă și mai siropoasă, lansată în mai 2020, care a produs multă vâlvă și o reacție hiper-alergică a establishmentului, iar a doua (în toamnă) mai consistentă, care pornește exact de la reacția viscerală a sistemului deranjat. Pe sistemul „v-am zis noi”. Am constatat și eu că de fapt google-facebook-youtube-disney-reuters-etc. sunt o gașcă de trepăduși puși pe nasoale, mai ales când vine vorba să pună umărul la proptirea unei pandemii artificiale și să suprime niste drepturi (cum ar fi cel de liberă exprimare). Dați un search pe google și unul pe Yandex, să vedeti diferențe. Americanii au ajuns mai totalitariști decât rușii și cenzurează de rup!

Iarăși interesant este faptul că giganții au acționat la unison. Dincolo de concurența aparentă, care teoretic îi face adversari pe piață, ăștia de fapt lucrează în tandem când e nevoie și chiar primesc ordine de mai sus. Asta ca să știm clar cu cine avem de-a face, să nu mai mergem doar pe bănuieli.

O singură idee din film am s-o pun pe tapet aici: legea Bayh-Dole, mijlocul prin care marii contractori americani (de ex. în big pharma) au putut patenta (breveta) în interes comercial propriu rezultatul cercetărilor finanțate de la buget. Mai pe înțelesul tuturor, ar fi ca și cum Ministerul Sănătății din România i-ar da zeci de milioane de euro unei firme private gen Sicomed să creeze un medicament pentru tratarea cancerului (sau covid-ului, căci de fapt asta s-a și întâmplat în SUA), iar ăia, după ce că-l creează pe banii noștri, îl înregistrează ca proprietate intelectuală pe numele lor și încep să ne perceapă bani grei pentru tratare. Că deh, copyright. Sesizați conflictul de interese? Unde mai pui că prin compania aia farmaceutică privată stau înfipți toți mahării care dau legi și ordine din fotoliile instituțiilor statului. Eh, asta se întâmplă legal în SUA de prin 1980.

Și fiindcă în curtea proprie nu puteau să dea cu pocnitori fără să se ardă (gen niște cercetări pe cobai umani), mahării americani s-au relocat în China, unde au putut face tot felul de cercetări imorale și ilegale, la umbra totalitarismului chinezesc. Probabil că le-au promis chinezilor o felie grasă din viitoarele câștiguri obținute în urma descoperirilor. Acum, cât o fi fost de scăpat virusul din laborator sau de lăsat să iasă, numai ei știu. Faptul că se acuză reciproc arată că de fapt mocnea ceva pe acolo, doar că n-au mers până la capăt cu informațiile date în presă, ci doar s-au amenințat voalat reciproc. Se vede că și Trump a știut, dar a măcăit neconvingător, probabil fiindcă era spre final de mandat și nu a vrut să și-i pună pe chinezi în cap (mai rău decât și-i pusese deja). Asta dacă n-o fi și el în gașcă și doar făcea pe ofuscatul.

Lăsând filmul la o parte cu supozițiile și acuzele pe care le lansează, vreau să remarc existența unui reportaj BBC despre primele zile ale pandemiei:

Cele 5 zile care au decis soarta pandemiei de coronavirus. Expert: „Am fi avut o șansă, dar am pierdut-o”.

Ce zic ziariștii? Că în primele zile ale izbucnirii focarului din Wuhan, guvernul chinez a interzis cercetarea secvenței genetice a virusului. Cercetarea ar fi permis conceperea imediată a unui kit de testare pentru diagnosticare, ar fi permis fabricarea unui antidot și chiar identificarea originii virusului (care probabil ar fi dus până în laboratorul cu pricina de unde a fost „scăpat”). Ce oameni normali la cap ar face așa ceva, să interzică exact măsurile care ar fi dus la izolarea focarului și la salvarea atâtor vieți? De aici se vede că toată conducerea partidului comunist chinez este criminală și tuturor le-ar prinde bine o ședință la frizerie cu AKM-urile. Și că cei intervievați în Plandemic nu bat câmpii când zic că pojarul ăsta planetar e pus cu mâna.

2 thoughts on “Plandemic – momeala pe care care au mușcat-o lupii

  1. Pentru a va ușura căutarea, găsiți aici o colecție de materiale realizate pe tema pandemiei, printre care și „Plandemic” (numit acolo „Pandemia planificată”:

    https://www.brighteon.com/10f26fcd-fe45-498e-a226-ed4d79832cb7

    Evident, pot fi catalogate drept conspiraționiste, fiindcă îndrăznesc să contrazică știrile oficiale. Această etichetă nu rezistă din două motive:
    – cei care îndrăznesc să ia cuvântul în interviuri sunt somități;
    – nimeni nu a contrazis cu argumente ȘTIINȚIFICE argumentele puse pe tapet de realizatori și persoanele intervievate. Ceea ce mai apare in presă drept „demascare” este doar o gargară regurgitată (afirmații fără acoperire).

    Și, chiar dacă ar fi doar conspiraționiste, nu înseamnă automat că’s și false. Și, chiar dacă ar fi false, de când s-a împământenit ideea că trebuie cenzurate? Înțeleg că trebuie cenzurat și sancționat cineva atunci când își arogă un titlu oficial și diseminează informații într-o calitate pe care nu o are. Dar când cineva isi exprimă o opinie PERSONALĂ, care contrazice curentul oficial, săvârșește un delict de opinie? De când nu mai avem voie să avem opinii, oameni buni? Dragi senatori și deputați și președinți de țară pe care v-am VOTAT?!?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *