Shalom, România!

Aveați vreun dubiu cine trage sforile marionetelor care conduc România? Uitați-vă cu atenție la poza de mai sus și veți înțelege.

Cultele au solicitat Guvernului să permită accesul enoriașilor în lăcașuri fără certificat verde. Dar întâlnirea nu s-a desfășurat la Cotroceni, nici la Guvern, nici la Ministerul Sănătății și nici la Palatul Patriarhal (sediul administrativ al Bisericii Ortodoxe Române, cultul majoritar din România). Ci la Templul Coral. Evident, dacă a acceptat să calce pragul lăcașului respectiv, dl. Prafila a trebuit să respecte regula locului, adică să-și pună kipa pe cap și așa să discute cu cei prezenți. Apoi, s-a făcut poza de grup afară în fața instituției, ca să fie clar semnalul.

Dar chiar nu mai am nicio problemă cu chestia asta. Cât sunt eu de patriot, fiindcă sticleții noștri au predat total suveranitatea țării către entitatea numită U.E. (deși eu am votat la referendumul din 2005 să aderăm cu drepturi egale în acea structură, nu să ne întindem preș de șters picioarele Germaniei), parcă aș prefera să avem capitala mai degrabă la Tel Aviv decât la Berlin. Fraților, evreii învață limba maternă cu Tora (Biblia) pe masă! Noi ne-am dat foc la tot ce înseamnă tradiție în școli și le vărsăm numai lături progresiste și globaliste copiilor în cap. Poate luăm un model de naționalism de la evrei și ne băgăm mințile în cap, iar dacă nu, hai să plătim impozite la Tel Aviv! Mai degrabă cei de acolo reușesc să ne salveze țara, căci se pare că cel mai mare dușman al României sunt acum românii.

Prefer să văd lucrurile într-o cheie optimistă: Dumnezeu își face lucrarea Lui fără să avem noi habar cum. E de ajuns să-I fim prieteni și va avea El grijă de noi. El poate să ne apere chiar și prin mâna celor care nu vor să ne apere (ca să nu zic mai mult, pricepeți voi). Aranjează El cumva mersul lucrurilor încât să iasă bine. Dar noi, noi îi dăm motive să facă acest lucru? Facem noi voia Lui, ca să ne considere prietenii Lui? Nu prea ne place să plecăm urechea interioară către legea divină. Și atunci, de ce ne mai mirăm că se întâmplă câte se întâmplă? Ar trebui să spunem: „așa ne trebuie”, sa învățăm din greșeli și să nu le mai repetăm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *