Telerăzboiul

Se văd deja câteva chestii care dau de gândit. Dacă privim imaginile furnizate de presă fără sonor (adică fără ideea hipnotică pe care ne-o dau ei deja rumegată), se înfiripă bănuiala că toţi combatanţii sunt de fapt pe aceeaşi felie. Că sunt din aceeaşi gaşcă, înţeleşi deja între ei.

Voi promova acest nou concept: tele-războiul. Adică un război dus la televizor, de ochii lumii. Dar şi un război dus de la distanţă, pe cât posibil chiar cu oamenii adversarilor. Să regurgităm câteva ştiri. Repet, uitaţi-vă fără sonor, ca să nu preluaţi fibrilaţia crainicilor.

Tancul care trece peste o maşină în Kiev. Ce observaţi în neregulă la imaginile astea?: 1. Tancul este singur pe străzile oraşului. Aşa arată o invazie? Cu un singur tanc? 2. Tancul nu poartă însemne clare cui aparţine, cel puţin din imagini nu se înţelege, dar pare o vechitură. 3. Un tanc rătăceşte pe străzile CAPITALEI şi nimeni nu-l poate opri. Unde este armata ucrainiană? N-au ăia nici măcar două tancuri care să-l fugărească pe cel „rusesc”? N-au soldaţi care să arunce grenade pe el, să tragă cu bazooka, ceva, nimic? Unde sunt trupele militare sau măcar gărzile civile pe care le-au înarmat recent? Au fost luaţi prin surprindere?

Lecţia de umanitate oferită de un soldat ucrainian soldatului rus rănit. Dialogul este absurd. Întrebat cine să plece din Ucraina, soldatul rus răspunde „prieteniii mei”. Nu zice „noi”, nu „soldaţii ruşi, nu „armata Rusiei”. Parcă tipul ar fi fost trimis cu o treabă acolo şi-i este cam ruşine să o recunoască.

Tancul rusesc rămas fără combustibil. Aceleaşi nereguli ca şi la prima ştire: 1. Tancul este singur pe şosele, în misiunea lui de a ocupa Kievul. 2. Tancul nu are însemnele Rusiei sau ale diviziei de care aparţine ci este anonim. 3. Nimeni nu se ia la cafteală, nici ucrainienii nu sar pe ruşi să-i măcelărească sau măcar să-i captureze, nici ruşii nu scot mitralierele să-i pună la pământ pe ucrainienii nimeriţi prin zonă. Totul se rezumă la un schimb de replici sarcastice şi fiecare îşi vede de drum. Mă întreb cum au rezolvat „ruşii” problema, au făcut autostopul şi s-au dus la primul peco din satul învecinat cu canistrele să cumpere motorină, ca să plece mai departe?

Nu are sens să mai mai continui. Nu vreau să fac parte din cei zece deştepţi care se chinuie să scoată piatra aruncată în lac de un nebun. Hai să trag mai repede concluziile, căci avem treabă.

Ceea ce se petrece în Ucraina nu este invazie propriu zisă, cum a fost cea din Irak în 1991 când s-au dus americanii cu sute de tancuri, de maşini de teren, avioane şi toată cavaleria. Acum este mai mult un joc de glezne. Tancurile au o autonomie foarte scurtă fiindcă au un consum enorm de combustibil, deci trebuie cărate până în vecinătatea teatrului de război fie pe platforme trase cu TIR-ul fie pe calea ferată. Apoi le încolonezi şi le trimiţi să măture totul în calea lor pe o distanţă scurtă. Unde sunt sutele de tancuri aduse la graniţa cu Ucraina, de ce nu le vedem intrând încolonate în Kiev cum au intrat odinioară trupele germane în Paris? Unde sunt super-elicopterele ruseşti, unde sunt MIG-urile, unde bombardierele, unde trupele de desant, unde este toată cavaleria rusească? Nu sunt acolo, ci au rămas în stand-by prin zona graniţei. Unde este masiva armată ucrainiană? Nicăieri, nu o vede nimeni la televizor. Să nu-mi spuneţi că nu aveau trupe, căci este o ditamai ţara.

Treaba pe care o vedem la televizor pare făcută de nişte trupe uşoare de gherilă. Au tras rachete asupra Kievului de nu se ştie unde şi au fost capturat nişte papagali, chipurile ruşi. Mai degrabă s-ar putea să fie chiar ucrainieni de-ai lor, din zonele separatiste, înarmaţi cu ceva armament rusesc, puşi să identifice ţinte strategice şi să facă ceva deranj. Când văd la televizor „invazia” Ucrainei, dacă n-aş avea sonorul pornit să-i aud p’ăia vorbind ruseşte, parcă m-aş uita la invazia Albaniei. Ceva frecuşuri răzleţe şi atât.

Deci pare a fi o imensă regie, în care mor nevinovaţii prinşi la mijloc, ca de obicei. Cum a fost Revoluţia din România din 1989: şi-au făcut unii treburile prin spate de înlocuire a garniturii de conducători şi a regimului politic, iar prin faţă Iliescu chema lumea să „apere” televiziunea de terorişti. Ce bine ar fi fost dacă reuşeau teroriştii să măture televiziunea atunci, nu ar mai fi fost dezinformată lumea atât de grav. Evident că nu s-ar fi întâmplat aşa, căci ordinul era ca Televiziunea Română să transmită poporului român toată revoluţia şi să convingă lumea că este revoluţie. Apoi „teroriştii” au dispărut ca prin farmec, nimeni nu a capturat vreunul viu vreodată ca să-l întrebe în slujba cărei agenţii sau ţări lucrează. Revenind la Ucraina, inclusiv preşedintele ucrainian pare implicat în teatrul ăsta: a înarmat civilii să apere ţara de „invadatori”. Dar ăştia chiar nu aveau armată deloc ca să-şi facă treaba şi să se desfăşoare masiv, să-i vedem şi noi peste tot? Doar fuseseră avertizaţi din timp de pericol. Cum s-ar fi putut plimba liber pe străzile oraşului un tanc, dacă nu era lăsat să se plimbe pentru fi postat pe reţelele sociale de cetăţenii sincer speriaţi iar spaima asociată imaginilor să facă înconjurul lumii? Zelenski şi-a trădat ţara: fie a dat ordin generalilor săi să frece menta şi să facă joc de glezne părând că se apără, fie a subdimensionat armata în timp de pace atât de grav încât nu are cu cine să apere ţara acum. Deci este în gaşcă cu ceilalţi criminali de război, cu colegii cu care instrumentează noua operaţiune globală de prostire a lumii.

Gaşca planetară de leaderi care a orchestrat pandemia de coronavirus din 2020-2021 nu a dispărut. Pentru mega-escrocheria financiară care a atentat la existenţa democraţiilor şi chiar a fiinţelor umane nu au picat lideri europeni, preşedinţi de ţară, prim-miniştri, miniştri, şefi de poliţie, conducători de spitale, medici influenceri. Nimeni. Nimeni nu a dat socoteală, nimeni nu a pierdut alegerile, nimeni nu a fost demis, nimeni condamnat. Toţi sunt în continuare în dispozitiv deşi am asistat la un genocid. Vă este clar ce va urma? O nouă regie şi o nouă naraţiune, cum spuneam şi în articolul precedent. Ceea ce se decantează după mai puţin de o săptămână de „război” este că scopul urmărit în viitorul apropiat va fi punerea ţărilor pe picior de război şi blocarea tuturor rutelor comerciale globale. China vrea Taiwan-ul şi îşi va agita armele în Marea Chinei. Ceva-ceva zumzăia şi Pakistanul cu Kaşmirul şi cine ştie câte alte ţări vor începe să se agite după pretenţii teritoriale. Deci toţi par dispuşi să se ia la cafteală sau măcar la o hârjoneală cu arme cât să strice treburile împrejurul lor. Sunt indicii că se urmăreşte prăbuşirea comerţului mondial şi aruncarea economiilor ţărilor în incapacitate de funcţionare, concomitent cu hiper-inflaţia. Consecinţa este foametea. Foamete programată. Leaderii mondiali, ăia care se plimbau pe la Davos ca baştanii ca să ne dea nouă lecţii despre cum trebuie să ne jertfim pentru a deveni cobai umani din motive sanitare, ne-au programat o nouă eutanasie de toată frumuseţea.

N-am să fiu nici pesimist, dar nu pot fi nici optimist. Încerc să rămân echilibrat. Sper să nu le reuşească manevra, să fie suficient de incompetenţi ca să nu lege nimic. Dar poate le iese mai eficient decât tura trecută. Ca să supravieţuim noii încercări, ar fi cazul să ne apucăm de niţică agricultură în jurul casei, de preferinţă în afara oraşelor. Scapă cine poate.