De ce 37,3 grade?

sursa imaginii: www.catavencii.ro

Toată pandemia m-am întrebat pe ce criterii medicale avansate s-a decis că de la 37,3 grade în sus suntem consideraţi bolnavi (și nu mai suntem lăsați în magazine), nu de la 37 cum știam noi pe vremuri. Răspunsul era după colț, dar nu era unul medical ci unul pur comercial: că așa erau setate pistoalele chinezeşti cu care se lua temperatura la intrarea în magazine.

Vă povesteam mai deunăzi că este epidemie națională de gripă cu o tulpină nasoală, mult mai rea decât covidul. Febra a lovit mai ales în copii, după o pauză de doi ani în care n-au avut mai nimic cu covidul. La doi dintre copiii mei febra a recidivat la câteva zile după ce părea că tocmai au scăpat, adică i-a întors boala. Prin urmare, am cumpărat un termometru non-contact de la Altex, o chinezărie ieftină cu care să iau temperatura corporală mai rapid decât cu termometrul clasic, mai ales că cel mai mic dintre copii are 5 ani deci era greu să-l ţin nemișcat 5 minute. Ca o paranteză, termometrul clasic (cel cu mercur) este superior celor electronice cu contact, cele din urmă dând mai mereu rezultate aleatoare și inconstante. Închid paranteza.

Deci m-am pus pe citit tot prospectul avocățește, în timp ce copiii se alergau prin casă măsurându-se cu noul termometru de-i săreau fulgii. Ați zice că ce mare lucru e să faci pac! din trăgaci și să citești, asta poate și un copil, dar nu-i chiar așa. Am aflat niște treburi foarte interesante, ba chiar răspunsul la o nedumerire pandemică: cui și de ce i s-a năzărit să schimbe paradigma pragului de 37 grade Celsius pentru starea febrilă?

Vă mai amintiți termometrele cu mercur? Pe ele era o liniuţă roşie exact la cifra 37. De când eram copil știam că tot ce depășea cifra aia era boală. La 36,9 încă eram bine, la 37 gata! scutire de la școală. Încă mai am unul prin casă, păstrat ca odor de mare preţ:

În 2020 ne-am trezit cu toții că un lache flaușat a decretat că dacă aveam peste 37,3 grade nu mai puteam intra în magazine ca să ne cumpărăm de mâncare. Deci fusese schimbată paradigma, eram sănătoşi la 37,2 iar la 37,3 deveneam bolnavi. Ciudat, de ce oare? Ce a descoperit OMS-ul de s-a schimbat ceea ce ştiam cu toţii?

Răspunsul a venit nu de la OMS ci de la Altex: aşa au programat chinezii termometrele-pistol cu care au umplut lumea. În prospect scrie că până la 37,3 grade ecranul are un fundal verde, de la 37,4 ecranul devine galben pentru a avertiza o stare subfebrilă, iar la peste 38 de grade ecranul devine roşu pentru a indica starea febrilă. Să postez câteva poze demonstrative, căci zilele astea am toată colecţia de temperaturi în casă:

Deci răspunsul nu era bazat pe o analiză ştiinţifică inter-sectorială a celor mai luminate minţi din lumea epidemiologiei, cum credeau naivii, ci era de un simplism şi pragmatism dezarmant: aşa erau termometrele-pistol venite din China. Ele sunt gândite ca toţi pistolacii de la intrarea în magazine sau instituţii publice, unii dintre ei semi-analfabeţi, să vadă culoarea ecranului şi să ştie măcar atât: că dacă e verde e bine, dacă e galben sau roşu e nasol. Atât. Aha… deci lumea stătea închisă în case pentru că, dom’le, analizele guvernamentale demonstrează că hau hau şi bau bau şi altele. Când colo, nimeni nu făcuse nicio analiză. Degeaba intuiam pe atunci şi strigam că pandemia şi starea de alertă sunt blaturi, nu aveam decât argumente avocăţeşti pe care nimeni nu le dorea. Acum am dat peste un argument medical fix într-un prospect, pe care nimeni nu l-a pus în discuţie vreodată. Şi staţi că nu se opreşte aici, lista continuă.

Prospectul zice că pentru măsurarea corectă a temperaturii la nivelul frunţii trebuie respectate câteva reguli esenţiale:

  • faţa să nu fie acoperită de machiaje sau creme căci, evident, pielea nu va mai radia la fel temperatura ci mai slab cu cât „gletul” este mai gros (sigur nimeni nu se ducea machiat la magazin…);
  • lentila senzorului să fie curată, fără pic de praf (sigur erau curate, după un an de utilizare şi stocare pe-unde-se-nimerea…);
  • fruntea să nu fie transpirată sau umedă căci altfel se va răci faţă de temperatura corporală (chiar dacă a plouat afară…);
  • pacientul nu a făcut exerciţii fizice în ultimele 30 min. anterioare citirii (20 de trepte de urcat în fugă la intrare nu se pun…);
  • pacientul a fost într-un mediu stabil timp de cel puţin 5 min. (normal, cine măsura clienţii care tocmai intraseră pe uşă de la -2 grade de afară sau +40…);
  • se fac trei măsurători şi se ia ca referinţă cea mai ridicată (asta e chiar bună!).

Cam câte din cele de mai sus au fost respectate la uşa cortului când eram termoscanaţi? NICIUNA. Regulile sunt valabile şi pentru „porţile magice” care au apărut ulterior pistoalelor. Deci am spulberat mitul cu care s-au hrănit mulţi români naivi că deşi guvernanţii au încălcat grosolan toate legile, măcar le-a păsat de sănătatea noastră şi au făcut şi ei ce era mai bine d.p.d.v. medical. Nu, nu au făcut nimic corect nici d.p.d.v. medical, dimpotrivă, ne-au pus pe toţi în pericol, lăsând prostimea să creadă că este protejată (dau ca exemplu suplimentar netestarea vaccinaţilor veniţi din străinătate, care au umplut ţara de „omicroni”). Măsurarea temperaturii corporale nu era doar flagrant ilegală, ci şi inutilă fiindcă era prost gândită şi prost făcută. Las la o parte celelalte argumente medicale, antamate corect de o doamnă care se pricepe la meserie (ex. nerelevanţa temperaturii luată ut singuli, fără contextualizare clinică).

Articolul ăsta a fost dedicat naivilor, care au girat gros guvernul în ultimii doi ani supunându-se orbeşte restricţiilor tembele. Din fericire, covidul a fost o gripă cu mortalitate mică. I-a luat pe câţiva mai slabi dintre noi şi s-a dus învârtindu-se. Dacă era ceva cu adevărat nasol, o malarie, o ebola, o ciumă sau un antrax eram raşi până dacă ne bazam doar pe guvernanţi şi pe sistemul lor medical. Am scăpat de covid fiindcă i-am rezistat, nu fiindcă sanki! „măsuri”. Aşa cum, din fericire, am scăpat de hoardele de imigranţi care mătură Europa de un deceniu încoace, nu fiindcă ne-ar fi protejat guvernanţii de invazia islamului sau (mai nou) cea ucraineană, ci fiindcă suntem o ţară săracă şi doar de tranzit. Aşa cum, tot din fericire, războiul ne va ocoli nu din cauza geniului diplomatic şi strategic al slugoilor vestului rămaşi înfipţi în scaune, ci din cauză că în ochii marilor puteri nu prezentăm vreo relevanţă pentru nimeni, ci suntem o ţară jefuită, bună doar de tranzitat. Cam ca un wc dintr-o benzinărie, îţi faci treaba şi mergi mai departe, uneori fără să mai tragi apa măcar. Cred că tocmai am inventat un nou gen literar: pesimismul optimist.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.