Un ban dat cu folos: Horwin EK1

De ceva timp mi s-a urât cu șofatul prin aglomerația urbană. Și am căutat tot felul de soluții, fiecare cu plusurile și minusurile ei, până am găsit-o pe cea cu cele mai multe plusuri şi mai puţine minusuri: un scuter electric.

#susţinSomalia

Oamenii mint mai des decât spun adevărul. Situaţia din Ucraina nu face excepţie şi, din păcate, oamenii nu observă că este folosită ca pretext ca să fie încolonaţi într-o nouă ideologie, post-pandemică. Mincinoasă şi aceasta, ca toate ideologiile.

Alegerile din SUA vs. alegerile din România

Citesc ştirile şi mă mir de fierberea care este în SUA legată de alegeri. Nu fierbe doar SUA, fierbe întreaga planetă, bursele au luat-o razna (în jos) de când s-a dat zvonul că Biden e c’un picior în White House. Zici că alegem preşedintele planetei.

Ne-am săturat de voi, „prudenţilor”! Un memoriu către proști.

Ştim că nu vom scăpa de voi cum nu scapă câinele de purici. Ne veţi produce multă mâncărime şi după alegeri încolo. Dar măcar să ştiţi cam care vă este nivelul atunci când vă bărbieriţi dimineaţa în oglindă. Să nu vă mai credeţi nişte salvatori. Măcar atât mai putem şi noi, să v-o zicem în faţă că sunteţi proşti, cât s-o mai putea şi asta.

Concediu de pandemie – Grecia

Pe la începutul lunii februarie am început să umblu după o rezervare de vacanță pentru vară, ca să prind o locație bună. Normal, ca orice om gospodar îmi fac iarna car și vara sanie. Apoi a venit pandemia vieții și am crezut că am ratat concediul. Dar nu, dimpotrivă, am reușit să ajungem acolo și a fost chiar bine.

Formula 1 a tâmpirii în masă

În urmă cu vreo 20 ani eram pasionat de baschet. M-am lăsat de urmărit meciurile din NBA după ce s-a retras M.J. Eram pasionat şi de Formula 1. Până s-a dat Senna cu capul de perete, apoi Schumi pe schiuri direct în comă. După acceea, n-a mai fost nimic de văzut, doar chestii anoste. Fără titanii care dădeau măsura valorii, ceilalţi rămân plaţi.

Zborul

Zburam. Zburam peste case. Zburam peste trenuri aflate în mișcare, țopăiam peste fiecare vagon abia atingându-l cu tălpile. Mă opream pe străzile orașelor, contemplam locul și oamenii, apoi mă înălțam iar și mergeam în alt loc. Era suficient să mă gândesc să zbor, că mă și aflam în văzduh.