Dacă tot n-aveam ce face…

… şi Trump s-a băgat pe combinaţie, Merkel se băgase şi ea, Macron, ba încă Orban pe termen nelimitat (Viktor, băbăeţi, ce credeaţi, că Ludovic?), hai şi noi cu lovitura de stat. Aşa, măcar o miuţă pe 30 de zile cu prelungiri. Păi se poate, să stăm aşa degeaba când covidu’ ne face semne ademenitor cu ochiul?

Beneficiile pandemiei

De două luni încoace presa vuieşte de ravagiile făcute de coronavirusul Covid-19 şi de viitoarele efecte ale pandemiei. Dar nu sunt oare şi nişte beneficii, trecute cu vederea? Haideţi să vedem şi partea plină a paharului.

Coincidenţe, coincidenţe…

Remarcam în urmă cu un an că Statul New York din SUA era cel mai „avangardist” în privinţa legislaţiei avorturilor. Acolo se legalizase avortul copiilor până în luna a 9-a de sarcină, un veritabil infanticid. Ghiciţi: unde loveşte coronavirusul cel mai tare pe teritoriul american?

Regina virtuților

Mulți credem că dacă postim aspru, dacă ne rugăm intens, dacă ne impunem să tăcem sau facem alte lucrări ale ascezei, realizăm ceva mare în ochii lui Dumnezeu. Dacă nu am ajuns cu acestea la dragostea de aproapele, situația stă pe dos: nimic n-am făcut.

Măsura fiecăruia și dreapta socoteală

Dacă vei vedea pe cineva că a căzut în apă și poți să-l ajuți, întinde-i toiagul și trage-l afară. Și dacă nu poți să-l tragi, lasă-i toiagul. Căci dacă-i dai mâna și nu poți să-l tragi, te trage el în apă și muriți amândoi.

Cu Dumnezeu nu te târgui

Iar se împlinește zicala „câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia”.

Cică nu erau bani de alocaţii

Aşa zisese Orbanul orbecăind prin vraful de hârtii ale bugetului de stat, mai amu’ o lună. Dar ia uite că de fapt eraaaauuu…

Spiritualitatea corectă politic

Am așteptat și am decantat informațiile o vreme până să scriu aceste rânduri. Nu o să vă placă. Se văd nişte tumori în radiografia socială.

Pandemie și nu prea

Am zis că nu voi mai scrie o vreme, dar se cere un update de pandemie trei săptămâni mai târziu.

Împărăţia cerurilor

A început Postul Mare şi nu voi mai scrie o vreme pe blog. La revedere, dar nu ne despărţim. Vă las ceva să citiţi, scris tot de mine. De data asta, subiectul e mai greu dar mai frumos, specific perioadei, adică profund spiritual. Nu este mundan, nu devine fumat mâine-poimâine, nu necesită actualizări în urma descoperirilor ştiinţei, ci este valabil a la longue, o eternitate chiar. Cam ca mierea: nu expiră.