„Minunata lume nouă”

Faptele:

– 1996, primul animal clonat oficial, o oaie numită Dolly;

– 2002, primul om clonat oficial, Eva;

– 2018, primii oameni modificaţi genetic, gemenele Lulu şi Nana.

Poate aţi citit The Brave New World scrisă de Aldous Huxley. O viziune destul de apăsătoare a viitorului, gândită de autor în perioada interbelică. Recolte de oameni crescuţi în utere artificiale, selecţie eugenică intra-uterină, libertinaj sexual încă din copilărie, interdicţia procreării pe cale naturală sau a relaţiei de iubire ş.a.m.d. Ţelurile lumii noi utopice erau înlăturarea problemelor sociale cauzate de oamenii imperfecţi şi crearea oamenilor perfecţi: deştepti, sănătoşi şi cu o bună zestre genetică. Fericiţi. Doar că, în realitate, stricaţi total la cap.

Recunoaşteţi câte ceva în ceea ce se întâmplă azi? Sunt femei care îşi închiriază uterul pentru a fi însămânţate cu un ovul gata fecundat de la un alt cuplu. Deja se încearcă multiplicarea oamenilor pentru a nu mai fi nevoie de calea naturală şi se umblă la codul genetic al oamenilor pentru a-i îmbunătăţi. De libertinaj sexual încurajat de societate încă din copilăria primară nu mai e cazul să dezvolt.

Nu sunt departe vremurile când cuplurile de oameni se vor aşeza în faţa unui funcţionar la un birou de fertilizare şi vor plasa comenzi ca la restaurant: ochi albaştri, păr blond, cârlionţat, ah, da – băiat ! căci mai avem deja două fete. Şi, vă rugăm, să nu răcească aşa des şi nici să nu-i curgă sânge din nas spontan, ştiţi, în familie avem o sensibilitate moştenită. IQ? Cam 145-160 e ok. Şi funcţionarul, clic, clic, bifează cu mouse-ul pe un panou de opţiuni. Mda, reveniţi peste o săptămână, generăm secvenţa de cod genetic şi putem face implantarea. Vă costă 75.300 $.

Sună SF? Da, dacă nu v-aţi ţinut la curent cu noutăţile. Tehnologia CRISPR permite editarea genetică. Se ia un lanţ ADN al unui ovul fecundat şi se umblă pe ici-colo, în părţile neesenţiale. Copy aici, paste dincolo, delete aici, mix dincolo. Nivelul la care intervin geneticienii ţine de înțelegerea rolului fiecărei gene. Dacă nu ştii ce modifici, rişti să te trezeşti cu un al treilea picior ataşat de umăr sau cu un ochi la subraţ.

De exemplu, au descoperit din cercetările pe şoareci că o anumită genă – CCR5 – permite virusului HIV să se instaleze în celule. Delete gene CCR5 ! Mai fac şoarecii HIV? Nu. Buun. Se mai întâmplă altceva după delete? Ia uite, parcă-s mai deştepţi. Suuuper ! Hm, ar fi interesant de văzut pe oameni cum merge treaba, şi-au zis unii. Mda, însă nu prea avem voie, sunt nişte convenţii internaţionale (ex. Oviedo, 1997) şi nişte legi interne care ne împiedică, riscăm să intrăm la pârnaie.

Ei, şi unde merg făcute experimentele? Păi în ţara unde practicanții Falun Gong sunt condamnați la moarte pe motive religioase și devin sursă de organe pentru transplant, unde cadavrele sunt plastifiate şi trimise la muzee de istorie naturală prin lume, cum ar fi la Muzeul Antipa din Bucureşti. În ţara care nu dă doi bani pe drepturile omului şi pe convenţiile internaţionale: China. Acolo s-au născut gemenele Lulu şi Nana, editate genetic. Ignorând orice convenţie, tratat, lege sau instinct de conservare a speciei. Şi lumea s-a şocat, mă rog, lumea academică occidentală. Lumea mundană, în general, nu are o părere, este amorțită în problemele cotidiene.

E drept că nici americanii, cât de şocaţi au părut ei, nu mai dau două parale pe drepturile şi libertăţile fundamentale, mai ales după 11 Septembrie. Căci şi ei au făcut ceva torturi şi crime prin ţările pe unde s-au dus să le bage democraţia pe gât oamenilor. Dar nu au mers încă atât de departe. Chinezii însă da, cu nonşalanţă. Şi americanilor le cam lasă gura apă, chiar dacă nu o recunosc. Pentru că dacă un inamic reuşeşte să creeze o super-rasă de oameni, inteligenți și sănătoși, ai o problemă când tu conduci un popor de fleşcăiţi degenerați.

Aici ajung pe un alt teren. Nu sunt indicii că oamenii vor reuşi să creeze o super-rasă. Se iau multe cârpe uzate, se cos şi se obţine un costum Armani strălucitor. Nu merge. Dar eforturi se fac în disperare. Şi asta mă deranjează foarte mult, că ne freacă aşa, intens și de pomană. Au încercat-o babilonienii, colonizând popoare şi amestecându-le, n-a mers. Au încercat-o nemţii, încercând să creeze o rasă ariană şi nu le-a ieşit. Tot încearcă ăştia acum cu clonarea şi cu CRISPR-ul. Clonarea nu-i bună pentru că preia erorile sursei şi le amplifică. CRISPR-ul este vedeta, umblăm fix la erori şi le corectăm din momentul T-0. Problema este că genele nu lucrează univoc, ca şi cum ai decupla un fir din circuitele maşinii şi s-ar stinge doar un beculeţ în bord. Este o interconectare foarte complicată, aceeaşi genă poate avea mai multe roluri. Un beculeț stins aiurea generează o listă de erori care pot inhiba alte mecanisme necesare.

Spre exemplu, CCR5. Dezactivara ei împiedică instalarea virusului HIV in celule. Bun. Gena aia însă mai făcea ceva când era prezentă: inhiba sinapsele neuronale și făcea posibilă uitarea. Lipsa genei face posibilă crearea de sinapse mult mai rapid şi mai durabile. Ooopaa, oamenii pot deveni mai deştepţi, asta DA ! Mda, însă ce te faci dacă la 12-15-20 de ani te trezeşti că ai IQ-ul 300 însă sistemul tău nervos este la pământ deja, pentru că a fost suprasolicitat. Dacă te trezeşti că singurul lucru care te mai linişteşte oarecum este să înveţi 20 de pagini pe zi din cartea de telefoane, ca să nu te mai gândeşti la alte mii de probleme pe care nu le poţi uita (hipermnezie)? Nasol. Şi mai nasol este că alţii ţi-au făcut-o, fără să te întrebe. Că s-au gândit unii pentru tine că ar trebui să ai nişte „daruri” pe care tu nu le-ai cerut, iar acum abia le duci. Şi nu mai poţi da cancel, sign-out, delete, restore at factory defaults. Nu. ADN-ul tău este modificat ireversibil.

Discuţia poate fi dusă departe, în zona bio-eticii. Sau teologică. Nu mă duc acum. Ce mă interesează, ca avocat, este cum cercetătorii – împinşi tare din spate de guverne – calcă în picioare drepturi fundamentale. Iei un viitor copil şi faci ce vrei din el. Mda, mă rog, nu mai contează aşa mult că-i şurubăreşti niţel ADN-ul, dacă tot dai liber la ciopârţeala numită avort. Ce mai e o genă lipsă, dacă-l facem mai oacheş, mânca-l-ar mamiţica de deștept !

Problema este cu obişnuinţa noastră de a fi constant violaţi, ceea ce a dus la amorţirea capacităţii de a răspunde, de a reacţiona cumva. Ne-am cedat o bună parte din viaţa privată acceptând să funcţionăm pe facebook-uri de tot felul. Acceptând să ne monitorizeze google sau microsoft activitatea telefonului mobil. Folosind whatsapp. Conturile bancare ne sunt supravegheate, ca să nu spălăm bani ori să finanţăm terorismul. De nişte ani buni, suntem şi amprentaţi papilar pentru paşapoarte, ba chiar vom avea amprentare şi pentru banala carte de identitate. Ca nişte infractori. Apoi urmează şi alte tipuri de amprentări, cum ar fi irisul şi ADN-ul. Apoi brăţările la mână care să trimită constant locaţia noastră la centrală. Apoi şi ceva cip RFID subcutanat, ca e mai ergonomic să ţii acolo toate datele despre identitatea socială şi genetică, contracte, parole, asigurări sociale, stare de sănătate, cont bancar. A mai rămas ceva intim? Cam nimic. Ah, gândurile, da, nimeni nu ne ştie gândurile, Big Brother nu ştie ce vrem. Oare? Mbiineee, nu ştim cu exactitate, intuim cam ce vreţi, ne folosim de statistică, AI-ul lucrează şi stochează de zor. Dar se lucrează şi la partea cu decodatul gândurilor: au reuşit unii să traducă undele cerebrale în vorbire recognoscibilă. Îhîm, ce gândeaţi? Mai gândiţi odată, mai clar și mai concis, că se aude un ecou în fundal de la prea multe gânduri amestecate…

Interesant este că oamenii nu mai dau doi bani pe intimitate. Nu le pasă, n-ar face nimic să oprească miliardele de ochi de pe net să tragă o privire la ce-au ei prin casă când fac un live pe fbk sau youtube. Asta se vede şi din cum ne îmbrăcăm: din ce în ce mai „despuieţi”. Totul la vedere, what you see is what you get. Atât de săraci suntem lăuntric. Omul, mai ales femeia, nu mai este un mister de vreo două decenii încoace. A decăzut la stadiul de marfă. Adame, Adame, unde eşti ?!?

Mai putem întoarce roata? S-ar putea să nu fie încă prea târziu, deşi este foarte târziu. Tăvălugul uriaş merge înainte. Dar o trezire a oamenilor poate avea nişte efecte. Hai să fim mai discreţi în legătură cu viaţa proprie. Să nu mai dăm raportul pe facebook / whatsapp / instagram despre tot ce facem acasă, pe stradă, la maternitate sau în concedii. Să mai dezactivăm net-ul de pe telefon sau GPS-ul şi să le folosim doar când nu avem alternative. Pentru că vrem-nu-vrem, ştim-nu-ştim, suntem monitorizaţi continuu, furnizăm date personale în continuu. Geolocație, căutări, preferințe, conversații. O dăm anonimă [scrisoarea], dar o și semnăm.

Să mai punem şi nişte haine pe noi, de preferinţă fără tăieturi. Să redescoperim decenţa şi misterul. Femeia să redevină un mister feminin şi elegantă, nu un soi de băiat fără ouă sau o vitrină ambulantă și de prost-gust. Bărbatul să redevină un cuceritor şi un protector al femeii, nu un concurent la cosmetică şi coafor. Tatăl să fie un adevărat tată, nu „părintele 1”. Mama, o adevărată mamă, nu „părintele 2”. Ar fi un început, ca fiecare în pătrăţica lui să redescopere normalul şi să-i tragă lumii o perdea peste ochi. Dacă nu, vom avea în curând nişte cifre trecute în certificatul de naştere în loc de nume. Dear 7.254.983.601, how are you feeling today?

2 comentarii

  1. Suuuuuper Adi!
    Ai stofa de Jurnalist. Vezi ca fac forward 🙂 pe ce nu-ti place tie: FB.

    Mai continua. Imi place ce citesc.

    1. Ei, nu mă deranjează FBK-ul, nici macar cei care profită de el. Că deh, orice lucru gratis trebuie să vină cu un preț, iar în cazul respectiv „gratuitul” vine la pachet cu devoalarea vieții intime. Cine e dispus să-l plătească, no problemo, înseamnă că treaba e liber consimțită.

      Mă deranjează un pic cei care încearcă să-l facă obligatoriu, gen „nu te angajăm dacă nu ai cont pe o rețea socială (preferabil FBK) ca să știm despre tine”. Mă rog, nici atunci nu te angajează, că ai multe șanse să pici la evaluarea făcută tocmai pe baza autodenunțului tău. Dar ăsta e deja un subiect în sine și cred că e fumat demult pe net.

      Mulțumesc pentru încurajări, voi relua scrisul în vara asta, mai ales că adunasem o grămadă de subiecte. Am inceput vijelios in februarie, apoi am lăsat-o baltă după vreo 2 luni din lipsă de timp și de motivație. Nu-i chiar o ocupație de om normal să scrii pe pereți, dacă vezi că nu-i nimeni interesat.

Comentariile sunt închise.