Maica Domnului în zeghe

La biserica Sf. Elefterie din Bucureşti, deasupra altarului, se află o pictură a părintelui Arsenie Boca: Maica Domnului cu pruncul Iisus Hristos în zeghe. Sunt câteva detalii pe care nimeni nu le-a observat şi aş vrea să vi le împărtăşesc.

În anul 2007, un student de la Teologie a avut revelaţia faptului că pruncul Iisus pictat de părintele Arsenie, când îl priveşti mai de departe, pare a fi îmbrăcat în zeghe. Deşi pare incredibil ca în anul 1959 cineva să fi pictat în inima Bucureştiului o icoană cu Domnul în zeghe, când decretul 410 alunga mii de călugări din mănăstiri şi arestările intelectualităţii se ţineau lanţ, iată totuşi că a fost posibil. Părintele, ajutat de harul lui Dumnezeu care le-a astupat ochii securiştilor de la Culte, a lăsat un mesaj impresionant atât pentru contemporani – fiţi curajoşi, îndrăzniţi, Domnul este cu noi! – cât şi pentru posteritate: iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor.

Efectul de zeghe a fost realizat prin accentuarea faldurilor veşmântului mătăsos purtat de prunc, care însă a fost camuflat de faldurile mantiei Maicii Domnului. Totuşi, pentru noi este evidentă intenţia de a reprezenta o zeghe, căci veşmântul Domnului, în mod atipic, este foarte sărac şi este gri. Pe deasupra, părul nu este lung (conform canoanelor), ci este tuns destul de scurt şi cam neîngrijit, asemănător unui copil sărac.

Prin 2013-2014, când eu însumi eram student la Teologie, după ce am aflat de veşmântul de zeghe al Mântuitorului pictat de părintele Arsenie, m-am dus la biserica Sf. Elefterie cu un aparat foto pe trepied, ca să fac o poză cu expunere mai lungă (fără bliţ). Acasă am mărit şi am studiat poza pe calculator îndelung, apoi am rămas uimit de două detalii care au scăpat observaţiei studentului Valentin Crăciun în 2007:

1. Maica Domnului este şi ea îmbrăcată sărăcăcios, deşi canonic în absidă ea trebuie reprezentată în veşminte de slavă, ca o împărăteasă a cerului. Aici este ca o călugăriţă şi, în afară de simbolurile pururea-fecioriei, nu mai are niciun alt element decorativ. Nu dantelă, nu broderii, nu pietre preţioase, nimic.
2. Maica Domnului însăşi este înveşmântată cu zeghe: cămaşa albastră pe care o poartă pe sub mantie are exact acelaşi tipar cu cea a Pruncului: falduri verticale apropiate între ele (ca şi cum cămaşa ar fi mototolită pe dedesubt), care imită dungile de zeghe specifice uniformei întemniţaţilor din acele vremuri. Însă cămaşa nu se vede decât foarte puţin, la gât, de aceea detaliul a trecut neobservat.

Am vrut să public descoperirea în revista ASTO a Facultăţii de Teologie, dar ceva la vremea respectivă m-a ţinut în loc. Lipsa de timp cauzată de problemele de avocatură (nu mă oprisem din profesat cât am fost student), ba de pregătirea tezei de licenţă, ba de problemele familiale. Apoi am terminat studiile de licenţă şi pe cele de master, dar articolul tot nu am ajuns să-l public şi am abandonat cu totul planul pe care-l aveam. Culmea este că trec mereu pe lângă biserica respectivă în drum spre tribunal şi gândul că trebuie să împărtăşesc detaliile observate îmi tot zumzăia în minte.

Deci iată că vi l-am împărtăşit. Vă dau şi cheia în care am primit acest dar: vremurile sunt iar de prigoană şi oamenii cad în deznădejde. Mesajul părintelui Arsenie revine cu putere şi încujrajator: ne aminteşte că, pe lângă Dumnezeu, o avem şi pe Maica noastră cu noi, grabnic ajutătoare, aşa că să o chemăm adesea. Uneori pe Fiul ei îl silim să fie drept cu noi şi să ne dea ceea ce merităm, fiindcă suntem nemilostivi cu semenii noştri, dar ea este capabilă să-L înduplece şi să abată pedeapsa de la noi.

Aşa-i că vă simţiţi întemniţaţi? Aşa-i că vă simţiţi ameninţaţi? Aşa-i că vedeţi şi voi nori negri la orizont? Observaţi totuşi că toate ţesăturile diavoleşti făcute asupra poporului român de către conducătorii care se închină religiei satanice a progresismului global au fost rând pe rând destrămate. Precum oamenii s-au adunat în vechime să ridice un turn în Babilon până la cer, cu care să-L sfideze pe Dumnezeu, iar Duhul Sfânt s-a pogorât şi le-a amestecat limbile ca să nu mai poată duce nimic la capăt, aşa şi acum în România. Se chinuie guvernanţii să însăileze o dictatură pe model nemţesc şi nu le iese, căci sunt dezbinaţi şi nu reuşesc să se unească între ei. Tot timpul se ceartă şi nimic nu realizează. Să fiţi sigur că sfinţii închisorilor şi Maica Domnului mijlocesc pentru noi la Dumnezeu, iar Duhul Sfânt le încurcă minţile guvernanţilor rău-voitori şi totul li se destramă în ultimul moment. Se încurcă unii pe alţii şi nimic nu le reuşeşte.

Ce ţine de noi să facem? Să fugim de a păcătui, de a încălca legea lui Dumnezeu, iar pedeapsa va fugi de la noi, sabia pogorâtă de sus va fi îndepărtată de deasupra capetelor noastre. Peste neamurile din vestul Europei, care nu vor să mai audă de Hristos şi de voia Tatălui, crivăţul suflă deja cu urgie şi pare a se înteţi, căci Dumnezeu le îngăduie conducătorii tirani. La noi încă este vreme blândă. Slavă Domnului !