Așa cum povesteam recent, am vândut scuterul electric. Să trăiască tovarășul Putin, că dacă nu făcea el deranjul cu carburanții, nu-l vindeam eu cu cât l-am cumpărat, după 6 luni și 5.000 km! Bine, și paraziții care conduc UE m-au ajutat, căci dacă nu aruncau ei Europa în criză cu prostia lor de a-și tăia conducta de sub picioare, nu creșteau prețurile carburanților în halul ăsta încât să ajungă oamenii să caute vehicule electrice cu disperare.
Pe scurt, acesta este atelajul: 300 cc, 240 kg gol, 22 CP și viteza maximă 125 km/h. Este varianta Touring, adică are un portbagaj mai mare, cu două deschideri: o parte sub șa și o parte în spatele pasagerului. Se elimină nevoia de top-case, intrând lejer două căști și rămânând încă spațiu pentru un ghiozdan.
Nu l-am cumpărat nou, ci second-hand. De data asta nu am mai fost atât de sigur că fac o achiziție de care să fiu mulțumit, cum a fost cu EK1, așa că jidanul din mine a preferat să nu riște 8.000 E pe unul nou, ci 3.500 E pe unul sh cu rulaj de 30.000 km. În caz că nu-mi place și aș vrea să-l revând, pierderea să fie minimă. Totuși mi-a plăcut mult.
Păreri pro și contra sunt și aici, căci nimic nu este perfect.
Contra:
Costurile de operare mai mari decât la scuterul electric. Consumă 4L/ 100 km, adică la prețul actual al benzinei merg 200 km cu 70 lei până ajung spre roșu, apoi realimentez. La electric mergeam 200 km cu doar 5 lei. Revizii sunt la 5.000 km, costă cam 500 lei consumabilele și manopera, dar eu am decartat în plus încă 1.000 lei ca să schimb niște piese uzate (cureaua și rolele), care ar trebui sa țină vreo 10-15.000 km in funcție de stilul de mers. Un mers mai agresiv, mai ales la demaraje, va uza mai repede cureaua.
Zgomotul. Nu-i gălăgios comparat cu Yamaha Tricity sau Peugeot Metropolis, dar mai gălăgios decât electricul. Mă obișnuisem cu liniștea.
Greutatea. Are 240 kg gol, la care se adaugă 75 kg ale mele și uneori pasagerul (de la 40 până la 65 kg). Deci ajunge lejer la 380 kg încărcat. La greutatea asta, trebuie mare atenție la manevrele de pe loc, în sensul că trebuie ținut cât mai drept. Nu sunt probleme în mers, poți să te înclini cât e nevoie, dar când stai pe loc, dacă nu-l ții cât mai drept, riști să-l scapi pe jos. Necesită un pic de obișnuință, apoi te descurci, deși se mai întâmplă uneori să fii nevoit să te înclini mai mult, de exemplu când te strecori printre mașini la semafor și trebuie să te ferești de oglinzi, deci îți trebuie brațe și picioare viguroase ca să nu-l scapi peste mașini.
Filtrarea traficului: se poate face, evident nu la fel de ușor ca la scuterul clasic, ci mai ușurel și cu mai multă grijă. Din fericire si șoferii se dau la o parte, fie din politețe fie din frica de a nu le rașcheta oglinda. Nici eu nu vin grămadă peste ei ca mitocanul, ci intru finuț și atunci ei reacționează pozitiv, făcându-mi loc dacă nu am.
Pro:
Nu mai trebuie să car bateria de 20 kg zi de zi în casă pentru încărcare (și din motive de prevenire a furtului).
Costurile sunt clar mai bune decât în cazul celei mai ieftine mașini, la care se menține avantajul parcării gratuite oriunde. Piaggio este mai ieftin la piese decât concurența Yamaha sau Peugeot.
Pot să țin pasul cu traficul din București. Ca orice oraș mare din România, viteza de pe șosele nu are legătură cu Codul rutier, adică se merge frecvent în coloană cu 70-80 km/h. Cu EK1 demaram repede până pe la 50 km/h, dar apoi se cam termina povestea, mă ajungeau mașinile și începeau să mă preseze să le fac loc. Fie stăteam stoic pe mijlocul benzii în huiduielile șoferilor repeziți (eventual și cu câte o mașină lipită în spate la 2 m de mine) fie mă dădeam spre margine și încasam toate canalele sau denivelările de lângă bordură, ori riscam să mă trezesc cu vreo portieră în freză deschisă de vreun şofer neatent din mașinile parcate la trotuar. Cu Mp3-ul plec primul, mă pot aşeza pe orice bandă și pot rămâne primul dacă vreau.
Am uitat să precizez că se conduce cu B-ul, fiind triciclu tip L5E. Deci practic merg cu o motocicletă de 300 cmc fără să fac școala moto. Nu-i neapărat bine, un începător ar putea avea probleme, dar eu am apucat să-mi fac mâna cu scuterul electric și să învăț ce probleme pot apărea pe 2 roți. Și să fac acele greșeli pe care le face orice începător, din care învață dacă scapă cu viață 🙂
Cel mai mare avantaj peste scuterul electric, de fapt peste orice scuter sau motocicletă, este că are 2 roți în față. Dușmanii cei mai mari ai motocicliștilor sunt șinele de tramvai (mai ales cele ude), gropile apărute de nicăieri și nisipul scăpat aiurea pe caldarâm, mai ales la curbe (am întâlnit și așa ceva), pentru că tot echilibrul motocicletei se bazează pe aderența roții față. Când ai pierdut aderența pe roata față, garantat cazi. La triciclu, dacă pierzi aderența pe una dintre roţile din faţă, te ține cealaltă roată, deci nu mai am vreo grijă să intru sau să ies de pe șinele de tramvai. Iar când ai o frânare de urgență, poți apăsa tare pe frâna față sau pe pedală tocmai fiindcă are 2 roți. La motocicletă trebuie ușor și progresiv, ca să nu-i rupi aderența și să cazi. Am avut câteva frânări de urgență și pot spune că e beton, frânează mai bine ca o mașină, trebuie să te ții tare de ghidon ca să nu te arunce peste coarne dar să te uiţi şi în spate ca să nu intre grămadă în tine vreo maşină. La asta ajută mult și faptul că motorul (greutatea) e pe spate, deci nu se răstoarnă în față. De asemenea, pedala de frână de la picior distribuie forța combinat mai eficient între față și spate decât acționarea simultană a mânerelor cu mâinile.
Alt plus peste scuter: spațiu mult mai generos pentru pasager, având şi spătar care să-l țină bine la demaraje, mânere de prindere în spate și podea lată pentru tălpi (nu pedale pliabile). Deci o siguranță mai mare pentru pasager.
Suspensia italienească este mai bună decât cea low-cost chinezească de la EK1, care o avea cam rigidă. Se simte altfel la denivelări, piatră cubică sau dale de pe șinele de tramvai.
Nu în ultimul rând, posibilitatea de a merge pe autostradă. Nu am în plan să fac drumuri lungi, dar mi s-a întâmplat o dată să plec din Voluntari spre centru și gps-ul m-a dus spre A3. Eram pe scuterul electric (moped, max. 45 km/h…) și, din obișnuința cu mașina, nu am realizat că am restricție decât atunci când am intrat pe breteaua care mă urca pe autostradă. Când mi-am dat seama cu groază că mă bag acolo unde gonesc mașinile cu 130+ (nu mai zic de riscul unei amenzi), m-am oprit și am dat cu spatele o bucată bună de drum ca să reintru pe drumul normal. Eh, cu Mp3-ul nu mai am astfel de limitări.
Pot merge la costum și în pantofi. Puteam și cu EK1, dar trebuia să fiu atent la pantofi când acționam cricul, ca să nu-i zgârii de cric sau de asfalt. Pe Piaggio nu am nevoie să pun cricul, căci i se blochează suspensiile și poate sta doar pe roți când e parcat. Iar spre deosebire de motociclete, clar sunt în avantaj, căci nu aș putea merge în costum pe moto. M-aș mototoli rău dacă aş sta aplecat pe coarne şi cu rezervorul strâns între picioare. Plus că mi-aş freca nasol pantoful stâng pentru a acţiona schimbătorul de viteze.
Cum ziceam mai sus, una peste alta sunt mulțumit de achiziție. Poate îl voi schimba în viitorul apropiat cu unul care are motor mai mare, deși asta va însemna și consum mai ridicat. Parcă totuși nu aș merge pe un maxi-scuter care costă și consumă cât o mașină. Trebuie să fie niște avantaje, altfel nu merită efortul. Dar… vom vedea.