Sau cel puțin așa îmi sugerează AI-ul omniprezent în viețile noastre.
În urmă cu ceva vreme, reclamele care îmi erau băgate pe ecran la foc automat de Google erau cu gagici apetisante care prezentau lenjerie intimă de damă. Apoi au fost cu cazinouri, cele cu creme împotriva hemoroizilor, urmate de cele cu lipici pentru placa dentară. Acum încearcă să mă convingă să mă parchez la azil. Aș putea spune că AI-ul vrea să mă treacă prin toate etapele vieții, ca și cum mi-ar da liniile directoare. Din fericire, este prost ca noaptea, căci s-a grăbit prea tare să scape de mine, în mai puțin de 5 ani m-a trecut prin toate aceste etape. Deci nu reușește decât să mă amuze de cât de autist este AI-ul. Nu am nici hemoroizi și nici boala jocurilor de noroc. Dinții, slavă Domnului, încă îi am pe toți cei originali în gură. Cât privește traiul în azil… mai bine la mănăstire.
Dar prin reclamele „personalizate” care ni se afișează pe ecran fără voia noastră, Google dovedește că se bagă din ce în ce mai insidios în viețile noastre. Ceea ce mă deranjează, dar se pare că ăsta este prețul pe care trebuie să-l plătim pentru a folosi internetul.