Să facem un pic de curățenie

Duminică 30 iulie 2023 am participat la un marș al Frăției Ortodoxe împreună cu un sobor de preoți, derulat fix pe urmele curcubeilor care au defilat în ziua precedentă în centrul capitalei. Rugăciuni, cântări, agheasmă, tot tacâmul de curățare a mizeriei spirituale lăsate în urmă de dezmățul din ziua precedentă.

Ca în fiecare an, patronul si motorul acestei mișcări de primenire și trezire a opiniei publice este Gigi Becali. El a fost în fruntea coloanei cu o cruce mare purtată pe umăr, el pune în mișcare preoții, el dinamizează asociațiile și așa reușește să adune creștinii la un loc spre a face o procesiune a normalității. De asemenea, el este şi cel care încasează cel mai abitir valul de mocirlă zvârlit în obraz de trusturile media. Căutaţi „ştiri Gigi Becali calea Victoriei” şi vă veţi convinge singuri. Nu veţi găsi ceva pozitiv în relatările despre marş şi despre Becali, presa având ordin ca evenimentul să pară mai degrabă un capriciu şi o excentricitate a latifundiarului, decât o zvâcnire de verticalitate a societăţii. Cinste lui și celor care au pus umărul și celor care și-au găsit timp să participe ! În schimb, ruşine atât pentru Google cât şi pentru trusturile care promovează pe larg, până la saturaţie, parada din ziua precedentă.

Văd însă unele semnale de alarmă care trebuie arătate:

1. Ierarhii Bisericii au pus batista pe ţambal. În afară de un comunicat debilo-filozofic al gânditorului userist-securist instalat pe post de portavoce a B.O.R., inexistent pe pagina oficială basilica.ro fiindcă o fi fost dat pe la vreo şezătoare tv unde o fi fost invitat să comenteze, nimic altceva. Nici nu prea îţi dai seama dacă Bănescu osândeşte păcatul sau doar îl corcofeleşte, îi dă un fel de „ruşinică”. Pare că Biserica este mai degrabă deranjată de stridenţa manifestării decât de mocirla morală în sine. Ar fi trebuit ca Biserica să spună răspicat că osândeşte sodomia, că ceea ce s-a întâmplat sâmbătă este o greşeală gravă a autorităţilor, că prin asta atrag cu toţii mânia lui Dumnezeu asupra ţării noastre, aşa cum se vede că se întâmplă deja în ţările „civilizate”; iar marşul organizat duminică ar fi trebuit să fie patronat de Biserică, nu să rămână o simplă mişcare spontană. Cum de sunt în stare ierarhii să scoată un oraş întreg la o procesiune cu moaşte şi icoane când se vrea, de ex. de Florii, de sf. Parascheva sau de sf. Dumitru, iar acum nimic? De ce nu arătăm că nu sunt nişte simpli pupători de oase, mai ales când sodomia ne bate la uşa Parlamentului? Probabil pentru aceleaşi motive ca atunci când cu ARNm-ul obligatoriu, când cu masca obligatorie, când cu vaccinarea obligatorie a copiilor pe viaţă, când cu referendumul pentru familie, când cu, când cu. Că fiecare are alte treburi, unii la ţarină, alţii cu boii, alţii cu femeia (Luca 14, 18-20), iar pentru principii nu se mai găseşte timp.

2. Pe lângă asaltul curcubeilor asupra temeliei societăţii (familia şi normele moral-creştine de viaţă), va deveni foarte pregnant asaltul asiaticilor veniţi la muncă în România, în număr din ce în ce mai mare. Ăştia nu sunt creştini, ci orice altceva.

Mulţi sunt hinduşi care se închină la nişte zei pe care şi-i fac acasă şi care aveau obiceiul să-şi lanseze morţii la apă pe un rug plutitor pe fluviul lor sfânt Gange. Sunt curios ce vor face când vor începe să moară pe aici (deocamdată sunt tineri şi abia au aterizat, dar vor începe să crape şi ei, nu-s nemuritori): îşi vor lansa rugurile pe Dâmboviţa? Nu mai zic de obiceiul lor să se ungă periodic cu urină de vacă „sfinţită”, ceea ce probabil explică în parte mirosul înţepător pe care îl degajă în urma lor pe stradă. Toţi maroniii ăştia nu aveau ce să caute până mai acum 2-3 ani pe aici, graniţele UE le erau închise etanş. Acum li s-au deschis larg toate uşile, vine care cum vrea. În parte, şi din vina noastră, că mulţi au plecat şi le-au lăsat ograda liberă. Ăştia vor aduce cu ei toate obiceiurile, fie ele culinare, vestimentare sau spirituale, iar mulţi dintre ai noştri le vor adopta. Să sperăm că nu se va întâmpla aşa ceva (deşi acestă comasare se urmăreşte conştient la nivel de autorităţi europene), ci se vor integra ei în liniile valorice ale societăţii noastre. Dacă mai există astfel de linii şi nu s-au şters demult…