La mulți ani, băi românilor care ați scăpat de marele cutremur din 1977 ! Cu siguranță cei care l-ați trăit v-ați simțit renăscuți după ce s-a terminat și ați văzut că ați scăpat cu viață.
Înțelepciunea cea mai înaltă din tradiția mistică a creștinismului este să ai pururea moartea înaintea ochilor. Nu în sens negativist, să fii psihotic, ci într-un sens pozitiv: știind că vei da socoteală la sfârșit în fața Celui ce te-a făcut pentru toate faptele și vorbele aruncate aiurea, să te gândești de două ori înainte să faci ori să spui ceva nelalocul lui. Asta pe de o parte.
Pe de altă parte, totdeauna moartea este surprinzătoare. Vorba părintelui Arsenie Papacioc: moartea nu te sună să te invite la o cafea! Deci a avea pururea moartea înaintea ochilor înseamnă și să faci ceea ce e important de făcut cât mai grabnic, nimic să nu lași nerezolvat. Ești certat cu cineva? Să nu apună soarele peste mânia ta, ci împacă-te chiar în aceeași zi. Realist vorbind, când ieșim dimineața pe ușa casei, nu știm dacă ne vom mai întoarce seara acasă, poate va da o mașină peste noi pe trecerea de pietoni. Când punem capul pe pernă seara nu știm dacă ne vom mai trezi a doua zi dimineața sau vom face infarct în somn. Sau dacă ne va lua un cutremur pe toți la grămadă. Iubești pe cineva (soție, copii, parinti etc.) dar ai fost prea ocupat sau fudul să le-o arăți ori să le-o spui? Fă-o cât mai repede, căci de dincolo nu vei mai avea cum. Astea sunt lucrurile esențiale pe care le vom regreta după moarte că nu le vom fi făcut. În veșnicie nu vom regreta că nu am construit case și nu am agonisit bani pe un pământ pieritor, ci că nu ne-am îngrijit de sufletul nepieritor și nu am înmulțit dragostea în jurul nostru.
Deci această pomenire a cutremurului din ’77 să ne fie un prilej de pregătire pentru plecare și un imbold de rezolvare a problemelor nerezolvate. Căci, culmea, odată rezolvate chestiunile importante, nu doar starea în viața veșnică va fi mai bună dar și traiul în această viață trecătoare ne va fi mai dulce !