Pentru mine este un deja vu: se repetă încleștarea din toamna 2018 dintre valorile progresiste şi cele creștine. Se pare că meciul nu s-a terminat atunci, cum credeam, ci asistăm la o rundă finală. Tabăra care va câștiga acum va conduce țara pentru multă vreme.
Mă temeam că o vom păți rău ca nație după ce poporul s-a pronunțat majoritar în 2018 pentru „uniunile consensuale”, împotriva legilor divine. Totuși securea nu a căzut peste gâtul nostru, dar nici prea bine nu ne-a fost. Însă ni s-a mai dat o șansă în 2024. Izbitoare coincidența, la 35 de ani de la Revoluția din 1989 și fix în luna decembrie!
În 2018, cu o largă majoritate absentă (adormită, boicotardă, derutată), referendumul a picat. Constituția a păstrat nemodificată formularea ambiguă „căsătoria între soți”, rămasă de la revizuirea ei pe vremea când era premier Năstase (în 2003), care știm cam ce orientări promova discret. Cu toată împotrivirea începută în 2015 a președintelui Iohannis și a caracatiței din spatele lui, am avut totuși în 2018 șansa de a modifica într-un mod sănătos Constituția și de a închide în nas ușa lăsată deschisă asaltului lgbt. Nu am făcut-o și din cauza asta m-am așteptat la o pedeapsă divină. Pedeapsa a venit, dar nu a picat ca un trăznet, ci a venit lin, cam cum trece toamna și vine iarna: cât’un pic, Câț’un pic, până n-o mai rămânea nimic. Adică a venit pandemia peste noi iar guvernul Câțu ne-a umplut de tratamente și injecții experimentale, în urma cărora au murit o grămadă de oameni. Și încă vor mai muri, căci efectele serului se văd în timp. Chiar dacă mulți le neagă, multora le este frică de ziua de mâine și se căiesc că au pus botul la campania televizată. Mor sportivii de performanță pe capete, mulți în direct la TV, mor adolescenții subit fără să fi avut vreun istoric de boli, lucru nemaivăzut până în decembrie 2020 când s-a lansat vacciniada la nivel global. Colac peste pupăză, oamenii au sărăcit, impozitele s-au înmulțit, mediul de afaceri s-a deteriorat grav, țara a fost îndatorată enorm. Deci numai binecuvântarea lui Dumnezeu n-a fost după 2018.
Acum să revenim în prezent. A fost turul 1 al alegerilor prezidențiale și au ieșit din pălărie doi candidați calificați în turul 2 care sunt total antagonici: Călin Georgescu, exponent al nationalismului și promotor energic al valorilor creștine pe de o parte, iar pe de altă parte Elena Lasconi, promotoare a globalismului, a „dreptului la avort” inserat în Constituție, a căsătoriilor de tip lgbt ș.a. Dincolo de zbaterile de culise ca primul să fie oprit, se pare că pentru turul 2 românii vor ajunge iar la un macaz în care trebuie să se decidă încotro o va lua nația: spre dreapta valorilor creștine, alegând un candidat care declară că vrea să facă voia lui Dumnezeu, sau spre stânga zoaielor „progresiste” (în fapt, cea mai neagră ideologie de la facerea lumii încoace) alegând candidata care le propune acest drum.
Situația îmi amintește puternic de referendumul pentru familie, în care până la urmă totul s-a redus la aceeași luptă a binelui cu răul. Rău care s-a mascat în bine și care prezintă binele drept rău. Și în 2018 s-a folosit același sentiment negativ ca și acum pentru a se manipula distructiv voința oamenilor nehotărâți: FRICA. De fapt acest sentiment negativ se pare că este folosit intens pentru a se ajunge la sufletele oamenilor când e nevoie. Exemple: „vor să modifice Constituția ca să scape Dragnea de pușcărie” (ce-avea sula cu prefectura?); „cei care nu se vaccinează îi infectează pe cei care s-au vaccinat” (vaccinații nu erau imuni?); „purtarea măștii salvează bunica” (bunica oricum a făcut covid); „candidatul C.G. este pro-rus și noi știm ce a însemnat venirea tancurilor sovietice” (însăși ambasadoarea SUA la București a negat acest lucru) ș.a. Toate aceste mesaje negative s-au DOVEDIT ulterior a fi mincinoase, dar la momentul lansării lor în public s-au înșurubat adânc în mintea oamenilor precum un spirochet în membrana celulei, declanșând frica. Iar oamenii la frică reacționează foarte conformist, pierzându-și discernământul, căzând în animalitate (adică zona primitivă a creierului preia controlul asupra zonei superioare) și urmându-și instinctul de conservare. Gloata va urma direcția sugerată ca fiind o scăpare de pericolul imaginar.
Din ce observ la manevrele de împiedicare a lui Călin Georgescu, s-a folosit toată recuzita: contracandidata nu se va mai prezenta la o dezbatere publică cu C.G., ca și cum C.G. nu ar fi demn de așa ceva; se trage tare cu zoaie în obrazul lui C.G. și în familia lui; apar tot felul de trepăduși (C.T. Popescu, Mungiu-Pippidi etc.) care cer scoaterea din cursă a lui C.G. pe motiv că ar fi un pericol la adresa țării, dar uitând că trăim într-o democrație și că acest cetățean a trecut prin filtrul controlului de legalitate la depunerea candidaturii; se scot din mânecă tot felul de contestatari ai alegerilor care determină renumărarea voturilor, doar-doar se vor anula alegerile ș.a. Apropos de anularea alegerilor prezidențiale: ați observat ora la care a fost pusă ședința CCR de luni 2 decembrie, instanță chemată să se pronunțe pe contestația lui Terheș? La ora 17 !!! Eu nu-mi amintesc de vreo ședință a CCR care să se fi ținut la ora aceea. Deci treaba e cu dedicație. Se așteaptă să vină rezultatele votului din diaspora și să se vadă ce partide au fost alese la prezidențiale. Dacă drepta adună voturi suficiente cât să facă o coaliție majoritară, atunci pac! vor anula alegerile prezidențiale. Dacă nu, atunci le vor lăsa așa, căci înseamnă că Elena Lasconi va ieși câștigătoare în turul 2 fiind votată de simpatizanții partidelor care o susțin (PSD+PNL+USR+UDMR). La ora la care scriu acest articol, rezultatele parțiale dau câștigătoare alianța din spatele Elenei Lasconi (circa 60% din voturi), deci prognozez că luni nu vor fi anulate alegerile din turul 1.
Nu m-aș bucura să câștige candidata „USR-iului”, pentru că mandatul ei va fi încă o filă neagră în istoria președinților post-decembriști. Poporul este împins de la spate să aleagă încă o dată un lider care le va face terci valorile morale și va continua lucrarea de aservire totală a țării către interesele străine. Dar, până la urmă, facă-se voia ta, poporule român! Dincolo de rugăciunile pe care le ridicăm noi către cer ca să ne fie dat un conducător care să aducă vremuri mai bune pentru oameni, Dumnezeu nu va trece peste liberul nostru arbitru: „dacă voi această conducătoare vi-o doriți, pe asta o veți primi!”. Oamenii se văicăresc de cât le este de grea viața, de cât de mult ne sug străinii bogățiile țării cu ajutorul cozilor de topor, dar uită că noi am ales acele cozi de topor să ne conducă.
Deci, poate mai pregnant decât la referendumul din 2018, avem de ales acum între calea vieții și calea morții. Prima cu binecuvântările ei și a doua cu blestemele ei (vezi Deuteronom 28). Ceea ce vom trăi mai departe în anii următori va fi o consecință a alegerii pe care o facem acum. Din păcate și noi am repetat greșelile evreilor, fiind un popor tare de cerbice, precum citim în Vechiul Testament. Facem alegeri proaste, în răspăr cu voia divină, și plătim scump pentru asta. Cine nu învață din greșelile altora, trece și el prin aceleași.
În premieră, am auzit apelul energic al monahilor români din Sfântul Munte să fim atenți la ce valori promovează fiecare candidat și să-l alegem pe acela care promovează calea lui Dumnezeu, semn că se produce o schimbare. Până acum clerul era tăcut referitor la ce se întâmpla în alegeri. Semnalizez că în on-line au apărut zvonuri despre o profeție a sfântului cuvios Iustin de la Petru Vodă cum că se va ridica un lider cu origini din Bucovina (C.G. ar avea înaintași acolo). O altă profeție auzită prin viu grai este că un oarecare duhovnic pe nume Irineu i-ar fi zis-o pe șleau lui C.G. în urmă cu 2 ani că va ajunge președinte. Evit să dau crezare cu ușurință profețiilor, dar sper ca oamenii să se vindece de sindromul Stockholm, să se deștepte și să se scuture de asupritorii lor, în loc să îi voteze orbește pe aceiași. Ca un semn profetic, alegerile parlamentare s-au purtat în Duminica vindecării orbului din Ierihon. Să dea Domnul să fim și noi vindecați de orbire !
Deși sunt reticent la profețiile de pe net sau la cele care merg din gură în gură fiindcă nu-i cunosc pe cei care le fac sau nu știu dacă sunt reale, trebuie să mărturisesc că azi dimineață când am citit psalmul 20 la slujba Utreniei mi s-a părut că are o rezonanță profetică deosebită. Am perceput o semnificație aparte cum nu a mai avut până acum deși l-am mai citit de atâtea ori. Era ceva dintr-o dată concret, ca un semn pentru ceea ce trăim în aceste zile. În psalm este vorba de un împărat care vrea să facă voia lui Dumnezeu și Dumnezeu îl umple de bunătăți (binecuvântări), înlăturându-i pe vrăjmașii săi. Citiți-l aici.
Încerc să nu cad în misticism, dar nu pot să nu remarc o conotație profetică a celorlalte două duminici electorale: duminica turului 1 de prezidențiale din 24.11 a fost Duminica dregătorului bogat (păzirea poruncilor), în care s-a arătat în fața poporului dregătorul care păzește poruncile divine (C.G.), iar turul doi va fi pe 8.12 în Duminica tămăduirii femeii gârbove. Zi în care să dea Dumnezeu să se îndrepte de spate și poporul român!
PS: apar indicii că PSD-ul oscilează și poate răsturna balanța spre dreapta. Devine posibilă o coaliție AUR + PSD pentru guvernare. Iată că rugăciunile au efect dacă le vor face mulți oameni. Sunt convins că numeroși oameni (inclusiv monahii din Sf. Munte) luptă cu privegheri, rugăciuni și post contra sistemului progresist care se zbate să se mențină la putere. Se va produce un curent subteran în conștiințele oamenilor aflați în pozițiile cheie ale țării și aceștia se vor regrupa în bine, astfel încât să se deschidă providențial calea celui care ne va conduce. Doamne, ajută!
Da, cunosc profeția pr Iustin Pârvu și profeția pr Irineu Curtescu. Vom trăi și vom vedea!
Doamne ajută!
Update post 6.12 (anularea alegerilor): instituțiile (=boii siniștri) care conduc țara au anulat alegerile în timp ce se desfășurau deja în diaspora. Mecanismul blatului l-am detaliat în articolul care succede. Aici am vrut doar să remarc că profețiile întârzie să se împlinească iar poporul s-a pricopsit cu aceleași cozi de topor la putere. În plus, vălul a căzut și „statul” și-a arătat adevărata față hâdă de organ represiv, punându-se cu toate tunurile instituționale și mediatice pe familia și apropiații lui Călin Georgescu. Dar fără a reuși să încropească un probatoriu care să le permită o banală arestare.
Ce mă miră este că multă lume aplaudă gestul CCR (vădit trasă în lesă de servicii, adică de Klown), nesesizând că regele e în fundul gol. Că regele se autoproclamă legitim, dar de fapt este un impostor. Când zic lume, mă refer mai ales la oameni cu școală, educați, cu destule noțiuni de cultură civică. Mai degrabă am găsit vigilență la oamenii simpli care, fără să poată explica, au simțit totusi că le-a fost furată democrația. Deci este un soi de orbire la primii care trădează o problemă a sufletelor acestor oameni: o patimă ascunsă (cel mai probabil mândria auto-suficientă) le întunecă mintea încât nu văd viclenia ascunsă în spatele manevrelor și, chiar dacă le explic că s-a încălcat legea, argumentele raționale pălesc în fața „credinței” lor că s-a procedat democratic.
În fine, profețiile sunt profeții și, dacă este voia lui Dumnezeu să ajungă CG președinte, va ajunge. De data asta, simt că poporul aproape și-a plătit datoriile către divinitate prin suferință și roata va începe să se întoarcă pentru noi. Dacă vom atinge o masă critică de oameni care își doresc binele (și simt că s-a atins, am întâlnit in ultimii ani foarte mulți oameni de calitate), atunci ni se va da liderul care să ducă spre acel bine. Probabil sunt ultimele zvâcniri ale răului iar clipele îi sunt numărate.