Cum se face o ccr pe Constituţie

Toată ţara fierbe pentru ceea ce tocmai a făcut klovnul de la Cotroceni: a tras de sfori marionetele CCR în rochiţe mov ca să anuleze alegerile, apoi a tras apa peste Constituţia noastră. Asta după ce ne-a arătat la tv cum se şterge tacticos la fund cu ea. Amuzant este că multe muşte-intelectuale l-au aplaudat pentru rafinamentul operaţiei, probabil fiindcă le-a plăcut mirosul.

Nu voi mai detalia ilegalităţile săvârşite de judecătorii CCR fiindcă nu vreau să vă plictisesc cu argumentări juridice, ci doar le voi enumera: Curtea s-a autosesizat (inadmisibil, fiindcă legea prevede o anumită procedură de învestire), a ţinut o şedinţă într-o vineri la ora 15 cu convocare de pe o zi pe alta, a dat motivarea hotărârii la ora 17 şi a publicat hotărârea seara în Monitorul Oficial după ora închiderii. Cine a avut vreodată de a face cu CCR ştie că această instituţie dă termene cu lunile sau cu anii (să zicem că era proces electoral şi era urgenţă), că îşi motivează hotărârile după luni întregi (nu în aceeaşi zi) şi că publicarea în M. Of. durează mult. Când tu – un complet de 9 judecători – scremi o hotărâre de 10 pagini în mai puţin de 2 ore, atunci e semn că de fapt hârtia fusese deja redactată şi îţi venise în plic. Ei doar au dat cu ciocănelul şi şi-au încasat leafa pe luna decembrie. Iar să ţii ditamai Monitorul Oficial deschis până seara târziu ca să fie publicată o dudă care trebuia să devină obligatorie în aceeaşi zi, e semn că s-a intervenit de sus. CCR-ul nu avea cum să ţină tipografia deschisă, ci şefii ei au ţinut-o, şefi care sunt puşi de Guvern, instituţie subjugată klovnului. Nu mai discut de „probele” invocate în hotărâre, nişte note informative sanki-declasificate, pe care de fapt nimeni nu le-a văzut publicate în presă. Care note informative nu sunt adevăruri absolute, ci nişte păreri ale unor amatori din serviciile de informaţii, date retroactiv după ce iniţial spuseseră că nu au existat ingerinţe în procesul electoral. Dar să nu mai lungesc povestea, credeţi-mă pe cuvânt de avocat că mişcarea anulării alegerilor este cel mai mizerabil trucaj juridic făcut de la pandemie încoace, când suspendaseră (=abrogaseră) Constituţia cu acordul Parlamentului. Din cauza asta, klovnului i-au cam tremurat pantalonii şi a dat ordin să fie baricadat Cotroceniul:

observaţi stâlpii retractabili ridicaţi în poarta Palatului Cotroceni, pe care nu-i mai văzusem niciodată ridicaţi (nici nu ştiam că există)

Pe sistemul „un nebun aruncă o piatră într-un lac şi zece deştepţi se chinuie să o scoată”, observ că o grămadă de jurişti şi ziarişti iau poziţie şi argumentează motivat cum s-a încălcat legea. Aici toţi sunt la unison (cu excepţia celor mânjiţi din presa centrală), dar nu merită efortul să scoată piatra din lac. Ce nu reuşim noi să facem este să ne mobilizăm spontan. Tot aşteptăm să vină cineva să ne zică să ieşim, dar nici atunci n-am ieşi dacă nu ne convinge cineva sau nu ne convine de el. În duminica votării m-am postat cu soţia în faţa unei secţii în centru ca să fim văzuţi de presă că nu ne cedăm dreptul la vot, aşa cum făceau indienii lui Mahatma Gandhi când protestau tăcut şi paşnic în faţa colonialiştilor englezi. Sperând, naiv, că lumea va da năvală mai ceva ca la o promoţie din Carrefour. Şi, credeţi că era toată ţara ieşită pe la secţiile de votare, punând presiune pe mass-media şi băgând spaima în oasele politicienilor? Ei, aş! Ia priviţi:

ăştia eram idealiştii ieşiţi la secţia de votare de la Colegiul Lazăr, să apărăm Constituţia de ziua ei

Nu a ieşit lumea acum, aşa cum nu a ieşit nici în noaptea de Înviere din aprilie 2020 să fi luat lumină (când preoţii slujeau cu bisericile goale), de teamă să nu fie amendaţi. Ce să se fi întâmplat atunci, cum ar fi putut avea curajul poliţiştii să amendeze 10.000.000 de români ieşiţi la Înviere?!? Sau cum nu a ieşit poporul „drept-credincios” la referendumul pentru familie din octombrie 2018, preferând să-l boicoteze şi să lase cale liberă zoaielor morale importate din vest. Şi, ce facem noi acum? Culegem roadele dormitului în opinci. Nişte păduchi instalaţi pe spinarea noastră au prins curaj să ne ducă de-a dura cum vor ei.

A circulat un clip zilele acestea pe Youtube pentru puţină vreme (a fost cenzurat la scurt timp, l-am mai văzut pe Facebook dar în varianta scurtată şi l-am regăsit reluat într-o ştire la Cancan) cu o emisiune a lui Dan Diaconescu unde fusese invitat un influencer pe nume Cezar Ionaşcu. Invitatul a prezentat pe telefon un grafic scos de pe tradingview.com şi a dat ca sigură o informaţie aflată pe surse că cele mai mari patru bănci americane (alea jidăneşti – JP Morgan, Goldman ş.a.) au făcut „short” pe moneda românească, speculând o eventuală prăbuşire a cursului în perioada alegerilor din România. Adică au jucat moneda românească la barbut, pariind vreo 500 miliarde USD pe treaba asta. Iniţial nu am dat crezare ştirii, că deh – senzaţionalisme pentru rating în emisiune la Dan Diaconescu – dar au început să apară subit articole de presă care să nege ştirea, pe sistemul „Grupul de Informare Strategică” (exemplu aici). Cei care făceau articolele de negare păreau profi’ în ceea ce spuneau şi s-au străduit tare să-l decredibilizeze pe influencerul respectiv, care apropos nu e specialist în burse ori finanţe ci mai degrabă în vestimentaţie. Aproape mă convinseseră, însă a mai fost o chestie care m-a pus pe gânduri: presa mainstream a dat vina pe candidatura lui Călin Georgescu pentru mai multe tâmpenii pe care evident nu putea el să le creeze: un atac pe moneda românească (fără indicarea sursei), o scădere a ratingului de ţară care ne va obliga să ne împrumutăm de afară cu dobânzi mai mari, pe diminuarea cu 250 lei a pensiei fiecărui din cele 9,5 milioane de pensionari din România (bravos, naţiune, CNPAS ţine banii pensionarilor la păcănele pe fonduri de investiţii speculative!). Deci fum care nu putea ieşi fără foc, însă cine o fi pus focul…? Cârcotaşul din mine a zis „ia mai bine să merg la sursă”.

Am căutat graficul cu pricina, aici sursa pentru USD. Apoi am scos şi sursa pentru EUR. Le reproduc mai jos, pentru perioada septembrie – decembrie 2024.

short pe cursul leu – euro
short pe cursul leu – dolar

Opaaa…! Ce avem noi aici?!? Graficul pe dolar arată niște speculații masive între 6 și 22 noiembrie. Informațiile cu specularea din SUA a prăbuşirii leului şi a pariului de 500 md. $ nu mai par chiar SF, ci există o urmă consistentă a unor tranzacţii speculative foarte mari.

Ca să înţelegeţi ceva din graficele acestea, ar fi bine să ştiţi cât de cât ce este un „short”. Short-ul este un tip de tranzacţie riscantă care se face pe bursa de valori (apropos: golanilor de la Economedia, de ce aţi prezentat graficul cursului de schimb BNR atunci când aţi negat şmenăreala made in SUA trâmbiţată de Cezar Ionașcu, în loc să puneţi graficul de pe Forex, aud? De proşti sau de mânjiţi). Bref: doi se înţeleg ca la un anumit termen din viitor să-şi vândă / cumpere un bun la un preţ reglementat în prezent indiferent de cum va evolua preţul ulterior. Dacă la scadenţă preţul se va duce în jos, unul va câştiga şi celălalt va pierde, iar dacă se va duce în sus va fi invers. Dacă eu sunt convins că preţul unui bun se va duce în jos (moneda unei ţări este şi ea un bun tranzacţionabil), voi deschide o poziţie short de vânzare. Dacă sunt convins că se va duce în sus preţul bunului, deschid pe bursă o poziţie de cumpărare, căci voi lua în viitor un bun mai valoros la un preţ mai mic (preţul de azi) şi câştig din diferenţă. Deci în esenţă este un pariu, o tranzacţie în care poţi pierde chiar toţi banii dacă nu ştii cum să o faci ca să limitezi eventualele pierderi. Nu e cazul la „shalomi”, ăia au inventat sistemul, sunt tăticii lui. Aici mi-am dat seama că Cezar Ionaşcu doar rostogoleşte o informaţie fără să aibă habar prea mult de cum funcţionează sistemul. Nici eu nu am, dar m-am documentat un pic ca să pot scrie rândurile acestea. Am aflat că orice trader serios pune limite superioare şi inferioare, astfel încât să nu piardă toţi banii. Căci totuşi 500 md. coco sunt ceva, chiar dacă eşti dit-a-mai Roscildu’. Cezărică zicea că bancherii joacă la dublu sau nimic, ceea ce este o gogoriţă. N-ai cum să câştigi dublul investiţiei decât dacă în scurt timp se prăbuşteşte cursul la 10 lei / USD. Şi n-ai cum să pierzi toţi banii decât dacă eşti un bou sinistru şi nu pui limite inferioare la tranzacţii. Altfel, dacă faci ce trebuie, chiar şi într-un scenariu pierzător pentru speculant înseamnă că pierde şi el acolo 1 sau 2 miliarde din cei 500, ceea ce e un fleac.

Revenind la graficele de mai sus, hai să le interpretăm. L-am pus întâi pe cel cu speculaţiile pe diferenţa de curs leu-euro, ca să observaţi că deşi am traversat o perioadă agitată, trendul tranzacţiilor speculative a rămas constant. În schimb pe diferenţa de curs leu-dolar, dungile roşii una lângă alta şi îndreptate în jos arată o înmulţire a poziţiilor short pe vânzare (cu roşu în grafic) începând de la începutul lunii octombrie. Poziţiile de cumpărare (cu verde) sunt aproape inexistente. Cu un spike cantitativ (vârf roşu) pe 6 noiembrie care a depăşit de vreo 5 ori nivelul de tranzacţii precedente, apoi un alt spike valoric în 22 noiembrie, când traderii au anticipat cel mai scăzut curs al leului. Ce-a fost în ziua respectivă? Păi era vinerea dinaintea alegerilor din România (bursele nu lucrează în week-end). Apoi, luni pe 25 noiembrie, a doua zi, observ o dungă verde care contrabalansează dunga roşie din 22, semn că s-a intervenit. Aş zice că a fost BNR-ul, care a aruncat nişte miliarde pe piaţă ca să contrabalanseze specula şi să ţină cursul sub 5 lei. Ceee, joacă şi BNR-ul banii ţării la păcănele? Eee…

Deci, dacă e să joace cineva ţara la barbut, aceia sunt guvernanţii, nu candidatul CG11. Ăia sunt la butoane, ăia au mutat banii de pensii pe fonduri speculative, ăia fac contrabalans la shorturi pe burse ca să nu dea străinii de pământ cu leuţul nostru, ăia fac şmenuri cu contracte repo cu dedicaţie la băncile „comerciale” din România, ăia dădură resursele pe nimic la străini, ăia se împrumută ca să dea lunar salarii la cei 1,5 milioane de funcţionari tocători de frunză din ţara asta în frunte cu judecătorii CCR. Da, ăia. Iar lumea votează partidul unic PSD-PNL-USR-UDMR căci vrea stabilitate. E cam la vale stabilitatea asta, pe direcţia hăuuu! Iar noi ştim din Sfânta Scriptură că largă şi uşoară este calea care duce la pierzanie. Deh, calea care mântuieşte este îngustă şi anevoioasă, căci e cu muncă. Greu cu muncuşoara în ţara asta, iar majoritatea celor care aveau chef de muncă s-au cărat deja în diaspora. Ia mai bine să cântăm ceva de pahar: am muncit şi nopţi, am muncit şi zile…!

2 comentarii

  1. Domnule avocat, păpușarii planetei știu deja că în România se aplică același modus operandi ca în State la alegerile lui Trump. Oricine își dă un minim interes află că tot ce i se înscenează azi lui Georgescu i s-a înscenat și lui Trump. Instabilitate, pe toate planurile, se datorează păpușarilor, și poporul îndârjit pune umărul!

  2. Le e frică celor de la CCR. Nu au uitat cum a fost pedepsit Toni Greblă (atunci în CCR!) și ridicat din trafic pentru căpestre de purici aka ferma de struți și cele 2 capre pe care le avea mă-sa la curte. Au înțeles lecția de atunci și au votat la vremea aia cum a vrut sistemul.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *