Câteva cugetări la Cartea Apocalipsei

Mă voi referi strict la cap. 13 din Apocalipsă, direct la miezul ei, la problemele cele mai grele: balaurul, fiara, profetul fiarei, pecetea 666.

Spre deosebire de mediul sectar (adventism, penticostalism, baptism ş.a.) unde se dezbate foarte mult Cartea Apocalipsei, în mediul ortodox şi catolic se discută foarte puţin spre deloc. Situaţia nu este nouă ci datează de două milenii. Deşi aveam Apocalipsa revelată încă din secolul I spre sfârşitul vieţii Sf. Ap. Ioan Teologul, totuşi marii exegeţi ai antichităţii au ocolit-o. Poate vă întrebaţi de ce: fiindcă nu este esenţială pentru mântuire. Găsim în primele cărţi din Noul Testament (evanghelii şi epistole pauline) tot ce ne trebuie ca să facem voia lui Dumnezeu. Restul este un bonus, pentru cei care vor şi pot mai mult.

O altă problemă cu Apocalipsa: este o revelaţie închisă. Şi, ca orice revelaţie, nu se poate înţelege de către om cu mintea lui simplă. Ca să fie înţeleasă, trebuie să i se dea omului luminare de Sus. Simbolurile de acolo pot fi interpretate în atât de multe moduri încât, fără călăuzirea divină, oamenii ajung să scoată mari aberaţii dintr-o carte sfântă. Este suficient să amintesc de modul în care a luat naştere adventismul, prin interpretarea făcută de un oarecare pastor american pe la începutul secolului XIX că gata! vine sfârşitul, calculând şi o dată la care trebuia să se termine lumea. Interpretarea strâmbă a Scripturii a prins la oameni, care şi-au lăsat treburile, şi-au vândut bunurile şi s-au pus pe aşteptat. Sfârşitul n-a venit, pastorul a mai făcut un nou calcul şi a mai dat o nouă dată a sfârşitului, iar au aşteptat oamenii, iar n-a venit sfârşitul. Atunci majoritatea prozeliţilor s-au lăsat păgubaşi dar o parte s-au ţinut în continuare de făcut calcule şi de aşteptat iminentul sfârşit, născându-se astfel adventismul (advent = aşteptare). Bref, 150 de ani mai târziu sunt destui oameni care încă fac calcule şi aşteaptă sfârşitul lumii ca pe o iminenţă, neţinând cont de avertismentul Domnului dat apostolilor săi după înviere: „Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa” (Fapte 1, 7).

Deci tentaţia a fost mare de a face interpretări asupra simbolurilor din Apocalipsă şi de a găsi răspunsuri la întrebările majore ale umanităţii: când se va termina lumea? se va termina vreodată suferinţa şi ne vom izbăvi de chinuri? vom avea o existenţă fericită?

Fără călăuzirea Duhului Sfânt o dăm în bară cu înţelegerea Sfintei Scripturi. Şi dacă din Evanghelii mai pricepem cât de cât cum stă treaba, din Apocalipsă nu pricepem nimic, simboluri peste simboluri, e totul… desen animat japonez. Cai de diverse culori pe care umblă călăreţi aducând belele în lume, tot felul de lăcuste SF având capete de cai, păr ca de femei şi platoşe metalice, dihănii cu 2 sau cu 7 capete având picioare de urs şi gură de leu, îngeri suflând în trâmbiţe şi purtând potire din care curg tot felul de licori care aduc plăgi peste lume ş.a.

Se pare că starea de aşteptare a sfârşitului a fost o constantă de-a lungul celor două milenii. Chiar şi apostolii au crezut la început că învierea Domnului este semnul premergător judecăţii de apoi şi învierii generale a morţilor, de aceea L-au şi întrebat pe Domnul când va veni împărăţia cerurilor. În ciuda faptului că Domnul înviat le-a contrat întrebarea refuzând să le răspundă şi i-a trimis la treabă să-l mărturisească înaintea oamenilor, totuşi ei nu au scăpat uşor de sentimentul iminenţei sfârşitului (numită în teologia modernă febra parusiacă, adică o efervescenţă a Parusiei = arătarea Domnului). Ulterior, văzând că trec anii şi nimic nu se întâmplă, s-au lecuit de aşteptat şi au îndemnat credincioşii să-şi vadă şi ei de treabă şi să trăiască după voia Domnului, ferindu-se de păcat. Ceea ce a fost o decizie înţeleaptă, căci fiecare va da socoteală de faptele sale nu de ale celorlalţi.

Două milenii mai târziu tot nu a venit sfârşitul şi iată-ne în prezent: cu electricitate peste tot, cu telecomunicaţii, cu internet wireless, cu pieţe financiare, cu comerţ mondial, cu posibilităţi de transport nelimitate, cu armament cât să distrugem planeta de zeci de ori, cu tehnici de control al maselor, cu internet-of-things (IoT), cu inteligenţă artificială, cu zboruri în afara planetei, cu explorarea spaţiului şi o cunoaştere a Universului cum nu a mai existat vreodată în istoria umanităţii. Iar Sfânta Scriptură stă acolo în continuare ca un ghimpe în ochi, valabilă şi pentru prezent, chiar dacă a rămas prăfuită în vreun colţ de bibliotecă. E propovăduită deja la toată lumea, ca semn al apropierii sfârşitului: Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul (Matei 24, 14). Nici nu mai e nevoie de apostolat, din câteva click-uri ai deschis o scriptură on-line în orice limbă. Deci se pare că mai degrabă a fost pentru noi mesajul Apocalipsei decât pentru contemporanii sfântului Ioan Teologul. Se pare că acele simboluri ascund nişte realităţi pe care abia noi am putea fi în stare să le înţelegem, comparativ cu bieţii oameni rudimentari din antichitate sau din Evul Mediu care, chiar dacă aveau o inimă curată în care se sălăşluia Duhul Sfânt, nu puteau să exprime ceea ce vedeau din lipsă de cunoştinţe şi de limbaj. Se pare că profeţiile sunt pentru vremurile noastre, de aceea ne va fi dat şi nouă să le înţelegem.

Ce să fi înţeles omul simplu despre inteligenţa artificială, când el habar n-avea că există curentul electric? Chiar şi marii învăţaţi ai antichităţii (Aristotel, Eratostene, Pitagora etc.) ar fi avut mari dificultăţi perceptive în a înţelege ce este un calculator. Ei încă nu ştiau că metalul (aurul) poate fi procesat atât de fin încât să poată fi construite din el nişte circuite prin care să treacă nişte sarcini electrice pe care un cip să le interpreteze drept 0 sau 1, pe care să le compileze în programe executabile şi să le inter-relaţioneze cu rutine… biiiiip… deja ar fi fost pierduţi. Un călător în timp nu ar fi găsit un om în toată antichitatea sau în Evul Mediu care să poată fi lămurit ce se poate face cu un calculator sau ce este curentul electric şi la ce poate fi folosit. Despre dispozitivele smart pe care azi orice copil le foloseşte în reţeaua mondială a internetului ca pe jucării, ar fi fost ceva incomensurabil. Ar fi zis că sunt dumnezei.

Deci am atins problema limitelor epistemologice. Dacă sfârşitul lumii este contemporan cu noi, cu lumea ultra-tehnologizată în care trăim, cum ar fi trebuit să procedeze Dumnezeu ca să lanseze la apă o profeţie despre noi în urmă cu două mii de ani? Calea aleasă a fost simplă: prin simboluri. Ca să ne dăm seama de dificultatea transmiterii unui mesaj peste secole, despre vremuri mult mai complicate decât cele în care se făcea profeţia, să ne uităm la sfântul Cosma Etolianul care în urmă cu vreo 3 secole a făcut nişte profeţii uimitoare despre vremurile de azi, cât de greu îi era să le exprime în limbajul vremii: vei vedea în câmp căruţe fără cai, alergand mai repede decât un iepure (automobilele); va veni timpul când pământul va fi încins cu fire (toată reţeaua de telefonie şi de internet); va veni vremea când vor conduce lumea lucrurile necuvântătoare şi neînsufleţite (calculatoarele şi inteligenţa artificială); va veni vremea când oamenii vor vorbi dintr-o parte într-alta – de pildă de la Constantinopol în Rusia – ca şi cum ar fi în camere apropiate (telefonia prin fir şi wireless); veţi vedea oameni zburând în cer ca nişte păsări şi aruncând foc în lume (avioanele); din şcoli vor ieşi lucruri pe care mintea voastră nu şi le poate închipui (ex. o facultate de finanţe-bănci sau de electronică etc.). Deci un om care deja prinsese Renaşterea şi Iluminismul încă nu putea formula sau pricepe abstract lucrurile pe care le vedea în viitor despre noi. Despre banalităţile între care ne învârtim noi zi de zi. Ce să-i fi cerut unui primitiv din urmă cu 2.000 de ani?

Nu întâmplător am pus imaginea de sus, pe care am generat-o cu A.I.-ul, ci ca să sugerez dificultatea înţelegerii unui mesaj pe care Dumnezeu îl transmite prin intermediul vasului său ales – sf. Ioan – posterităţii. Dar nu oricărei posterităţi, nu celei de peste 100-200-500-1000 de ani, ci uneia de peste 2 milenii care urma să fie mult mai sofisticată.

Să revin la tema principală: cum înţelegem simbolurile din miezul Apocalipsei? Dacă balaurul e clar că este diavolul, celelalte sunt nişte chestii mai difuze.

În primul rând fiara: are o înfăţişare care nu corespunde niciunui animal, ci împrumută trăsături de la mai multe animale, semn că de fapt autorul divin nu se referă propriu-zis la un animal ci trebuie să căutăm la trăsăturile respectivelor animale şi să le proiectăm pe o altă entitate. Prima nedumerire: de ce 10 coarne şi doar 7 capete? Coarnele se pare că sunt lideri de state (regi, împăraţi, preşedinţi) iar capetele sunt state (regate, imperii, republici ş.a.m.d.) pe creştetul cărora stau coarnele. Prin faptul că toate sunt prinse de acelaşi corp se arată că de fapt ele creează o entitate în care membrii conlucrează. Să trecem pe lângă coincidenţa cu grupul G7 din prezent, ca să nu dăm în conspiraţionism. Vedem însă că la un moment dat unul dintre capete este lovit mortal, apoi îşi revine spre mirarea tuturor şi toţi oamenii se vor lua după acest cap. Ce stat din istorie a fost făcut praf, apoi şi-a revenit şi a început să învârtă lumea pe degete prin influenţa pe care o exercită asupra tuturor liderilor politici? Shalom, v-aţi prins! Vorbim despre statul făcut praf de generalul roman Vespasian în anul 70, care i-a cucerit şi ras din temelii capitala (ceea ce a dus la dispariţia Templului), stat care în ciuda tuturor încercărilor nu a reuşit să se mai reconstituie de-a lungul a 19 secole, apoi spre mirarea tuturor s-a recompus în anul 1948 şi de atunci a devenit buricul lumii. Deci fiara care se ridică din mare („mare” = mulţimea de oameni care populează pământul) este un conglomerat sau o alianţă de state condusă de statul care s-a reînfiinţat în 1948. Evident, profeţia este încă deschisă, existând posibilitatea ca acel stat să fie iar făcut una cu pământul (şi să-şi revină ulterior), mai ales după cum zgândăre lumea arabă prin invazia făcută în Gaza.

Iar prin faptul că acea fiară are labe de urs şi gură de leu se arată că acest conglomerat de state va avea apucăturile animalelor prădătoare din vârtul lanţului trofic: labele de urs apucă straşnic şi sfâşie, la fel şi gura de leu care rage şi muşcă mortal. Apropos de apucăturile fiarelor, vedem cum fiara rusă şi cea americană fac „pace” între ele pe leşul Ucrainei, şfâşiind-o în bucăţi suculente, pline de zăcăminte. Nimic nou în ultima sută de ani, de când au început să apară războaiele mondiale sau reci.

După prima fiară cu 7 capete apare în scenă profetul fiarei, întruchipat tot ca o fiară dar mai mică, cu 2 coarne asemenea mielului, care grăia ca un balaur. Coarnele mici şi rotunjite ale mielului sunt un simbol al blândeţii mielului pascal cu care s-a identificat pe sine Domnul Iisus Hristos, care a fost jertfit pe cruce ca un miel dus la tăiere. Deci de data aceasta, fiara cu două coarne de miel care se ridică după prima fiară este de fapt un om, o clonă din viitor a mântuitorului Iisus Hristos, imitator care va fi exponentul acelui grup de state care va conduce lumea. Om care se va da pe sine ca un mântuitor şi dumnezeu. Grăirea ca un balaur arată că în ciuda comportamentului pios şi blând (de „miel”) pe care îl va afişa la început, de fapt va face numai drăcovenii (antihristul).

Ajungem la miezul miezului: ce este pecetluirea şi ce simbolizează 666?

Uitându-ne înapoi în istorie, vedem că obiceiul pecetluirii oamenilor îi viza pe sclavi. Era actul lor de identitate, sau mai bine zis semnul văzut al faptului că erau proprietatea cuiva (la fel ca şi cu animalele dintr-o turmă, spre a nu fi confundate cu animalele dintr-o altă turmă). În epoca noastră modernă şi iluminată de ideile libertăţii şi egalităţii, pecetluirea pare ceva de neînchipuit. Şi totuşi, dacă e profeţită, înseamnă că se va produce, adică ne vom pierde libertatea şi vom redeveni sclavi. Aţi observat cumva în ultima vreme că avem din ce în ce mai puţine drepturi (ex. pandemia v. 2020) şi din ce în ce mai multe obligaţii? Înseamnă că suntem pe cale să redevenim iar sclavi. Sclavii cui? Eee… Treaba de azi e mult mai perversă decât pe vremuri, căci stăpânii vor să rămână nevăzuţi, să pară că nu există. Pe vremuri se ştia clar: ăla e sclavul consulului Maximus, celălalt era sclavul patricianului Cornelius etc. Acum nu se mai ştie cine conduce lumea. Totuşi nu e imposibil de ghicit, e suficientă puţină vigilenţă. Dacă nu v-aţi prins, înseamnă că aţi dormit în pingele şi e cazul să vă dezmeticiţi. Vă dau un indiciu: sclavul în primul rând e sclav fiindcă e sărac şi nu-şi poate cumpăra libertatea. Deci urmăriţi unde ne zboară nouă banii din buzunare: impozitele la stat şi cheltuielile la corporaţiile de orice fel (carburanţi, curent, mâncare, pastă de dinţi, ţigări, băuturi, distracţie, calculatoare, telefonie etc.). Ce etnie controlează corporaţiile şi banii planetei (deci inclusiv ai fiecărei ţări care pune taxele pe spinarea noastră)? Aha… Deci anumiţi indivizi din acea etnie ne conduc din umbră şi sunt stăpânii noştri. Ăia cu grade mari care înfiinţează şi conduc loji masonice, ăia care dau ordine prin spate grupurilor de influenţă (ex. Bilderberg), ăia care visează să reinstaureze măreţia Sionului şi marele regat davidic.

Dacă am lămurit-o cu pecetluirea, să vedem ce-i cu 666? Este un simbol sau va scrie pe fruntea fiecăruia chiar 666?

Exegeţii ortodocşi care au abordat Apocalipsa au văzut în 666 o combinaţie de gematrie (o practică evreiască veche care ulterior a dat naştere Cabalei, în care fiecare liberă din alfabetul ebraic are un corespondent numeric). Făcând tot felul de calcule şi permutări a reieşit că suma 666 ar corespunde literelor numelui Caesar Neron, adică cezarul Nero (54-68 d.H.). Acest împărat, considerat de istoricii antici a fi nebun, a incendiat Roma pentru a-şi face loc palatelor, călcând peste cadavre fără să clipească măcar, apoi a dat vina pe creştini pentru incendiul respectiv, declanşând prigoana sadică împotriva lor. Deci 666 arată fie că cezarul Nero era antihristul (ceea ce s-a dovedit ulterior că nu a fost), fie că cel care va urma va fi din aceeaşi tipologie umană, din aceeaşi şleahtă. Aţi observat cumva în ultima vreme că liderii lumii par a vrea să dea foc planetei, ca să le fie lor mai bine? Dissolve et coagula ori build-back-better vă sună cunoscut? Înseamnă că nu s-au schimbat prea multe lucruri în secolele care au urmat.

Revenind la pecete, în primul rând observăm că e o pecete fără de care nimeni nu poate face ceva în societate: nu va putea vinde sau cumpăra nimic, fie el bogat sau sărac. Fără ea, omul va fi eliminat din societate, adică va fi privat de lucrurile esenţiale traiului. Deci trebuie să fie ceva care să nu poată fi contrafăcut. O ştanţă cu 666 se poate confecţiona uşor la nevoie, aşa că e puţin probabil să ni se aplice pe frunte chiar aceste cifre. Ar trebui ca pecetea să nu poată fi înlăturată şi nici contrafăcută.

În al doilea rând, TOATĂ LUMEA va fi pecetluită. Aşa cum arătam într-un articol mai vechi, în antichitate acest lucru ar fi fost imposibil dpdv logistic. Nu ai fi avut cum să pecetluieşti toţi oamenii de pe toată planeta, fiindcă ei ar fi fugit în afara Imperiului Roman şi ar fi dus-o bine mersi într-o zonă neutră. Ar fi putut face comerţ acolo şi şi-ar fi putut asigura cele ale traiului. Încă erau destule zone pe pământ care nu se aflau sub controlul imperiului. Deci pecetluirea tuturor oamenilor arată că e vorba şi de o formă de control asupra întregii planete, despre un stat planetar. Globalismul şi ideea unui guvern unic mondial vă sună cunoscut? Aşa se va putea pune în practică ideea. Însă chiar dacă ar existat în trecut un stat unic mondial, pur şi simplu nu se putea tehnologic să obligi toţi oamenii să facă ceva anume. Acum există şi tehnologia la nivel mondial.

Dar încă mai este o problemă pentru artizanii dictaturii mondiale: banii cash. Numerarul te poate ajuta să driblezi orice pecetluire, să trăieşti „sub radar”, neobservat de autorităţi, deci nepecetluit. Ca un stat să-şi poată înregimenta într-un sistem toţi cetăţenii (=sclavie) şi să le urmărească fiecare mişcare, trebuie să se descotorosească de banii lichizi care nu pot fi urmăriţi sau controlaţi şi să treacă pe bani virtuali, pentru a căror folosire ai nevoie de un card bancar (deci trasabili şi controlabili). Şi de tot ce înseamnă asta: să fii client al unei bănci şi să ai un act de identitate, deci să fii prins într-un sistem informatic. Fără a avea un act de identitate, nu ai acces la servicii bancare. Când nu vor mai exista banii cash, adio bani pentru cine nu va avea card.

De la banii virtuali care există şi în prezent ca alternativă la numerar şi pe care încă îi putem folosi după bunul plac, ajungem la monedele digitale reglementate (CDBC), care sunt tot nişte bani virtuali dar construiţi pe o altă tehnologie ca să poată fi controlaţi mai strâns de stat (pe tehnologia block-chain folosită şi de Bitcoin). Prin control mă refer nu doar la emitere şi cantitatea de monedă aflată în uz, ci şi la destinaţia care li se va putea da acelor „bani”, care numai bani nu vor fi ci mai degrabă nişte credite sociale. Adică nu vei putea cumpăra tu orice vei vrea şi de oriunde (acadele, pâine, ghiuluri de aur, ţigări, alcool, bordel, arme ş.a.), ci doar ceea ce ţi se va da aprobare din sistem. Şi nu oricine va mai putea vinde produse ori presta servicii, ci doar acele firme / persoane care vor primi aprobare din sistemul guvernamental ca să încaseze acei bani digitali. Treaba este deja în teste de implementare în lume (la noi în România este deghizată sub forma tichetelor educaţionale, despre care am mai scris aici câte ceva). Deci când veţi vedea că ne vor lăsa fără banii lichizi sau ne vor restrânge posibilitatea de a-i folosi atât de mult încât practic nu vei mai avea ce să faci cu ei (deja există nişte plafoane ridicol de mici la plăţile cu numerar), veţi şti că vremea este aproape. Numerarul = libertate / digitalul = sclavie.

Ajunşi în acest punct, putem conchide că pecetluirea nu este obligatoriu să mai fie văzută ca pe vremuri, să fie efectiv un semn aplicat pe mână sau pe frunte, ci poate fi ceva mult mai difuz sau abstract cum ar fi obligativitatea de a adera la un sistem de valori adoptat de stat sau la o anume religie oficială, pentru a ţi se permite accesul în sistemul informatic central şi la banii virtuali necesari pentru a-ţi cumpăra pâinea cea de toate zilele. Adică să fii nevoit să de declari într-un anume fel sau să de dezici de o anume Persoană, să te lepezi direct sau indirect de Hristos. Căci dacă ţi se cere să semnezi undeva că accepţi ca X să fie preşedintele şi dumnezeul planetei, căruia va trebui să-i ridici osanale şi să-i aduci jertfe, va fi evident că te vei lepăda de Cel căruia trebuia să i te închini, de Hristos. Pecetluirea asta sufletească (lepădarea) nu exclude şi o pecetluire văzută, sub forma unui dispozitiv care să-i permită posesorului accesul în sistemul informatic statal de unde să-şi gestioneze banii şi bunurile, fie ea brăţară la mână cu cip RFID sau cip neural sau cine mai ştie ce drăcovenie SF cu multiple nivele de criptare pentru securizarea împotriva contrafacerii. Deja avem portofel electronic, identitate digitală, hub-uri de servicii publice guvernamentale care se pot accesa pe baza acelei identităţi, cadastru on-line, fisc on-line, banking on-line, trading on-line ş.a. chestii abstracte, greu de priceput pentru oamenii care totuşi se descurcă în lumea calculatoarelor, dar imposibil de priceput de către mamaie de la Stoeneşti ori tataie de la Vârtoapele. Realizând că sunt dificil de accesat şi folosit, artizanii acestor sisteme au început să le integreze, făcându-le mai uşor accesibile de pe un smart-phone, practic la o amprentă-distanţă. Sau la o recunoaştere-facială-distanţă, dacă înţelegeţi unde bat (cu pecetea pe mâna dreaptă sau pe frunte).

La final, să vedem ce este şi cu chipul fiarei: oare o fi un fel de tablou, cum aveam pe vremuri cu tovarăşul Ceauşescu în clase şi în instituţii? Exclus. De data asta vedem că fiara cea de-a doua (antihristul) obligă oamenii să se închine unui chip al fiarei celei dintâi, adică al alianţei de state. În cazul ăsta nu mai merge cu tabloul dictatorului. Ne-am putea gândi la un drapel, cum ar fi cel albastru cu 12 stele galbene al UE, doar că există o problemă surprinzătoare în textul Scripturii: chipul are duh şi vorbeşte (Apoc. 13, 15)! Cum ar fi putut un tablou sau un drapel în vremea Imperiului Roman (sau a oricărui alt imperiu din istorie) să fi vorbit şi să se fi purtat ca şi cum ar fi fost om? Nimeni nu şi-ar fi putut imagina aşa ceva, de aceea timp de milenii profeţia a rămas un simbol misterios. Să reţinem că acel lucru nu doar că vorbeşte, asta putea şi un televizor alb-negru din anii 60 să o facă ca papagalul, ci are duh, adică este o entitate care interacţionează cu oamenii şi se poartă ca un om. Ce avem noi în prezent, care are duh şi vorbeşte ca un om? AI-ul. De aceea am pus imaginea din titlul articolului: chipul fiarei este inteligenţa artificială, căreia i s-a insuflat duh de către om şi vorbeşte ca şi cum ar fi un om. Deja a trecut testul Turing, oamenii nu mai pot discerne când ceva e contrafăcut de I.A. sau este real. Vedeţi ce realistă este pseudo-icoana de mai sus, semn că I.A. a înţeles foarte multe lucruri, inclusiv cum se zugrăveşte o icoană ortodoxă. Rezultă că acel chip al fiarei la care va trebui să se închine oamenii este acest I.A. (pe englezeşte A.I.), care este un produs al super-sistemului informatic gestionat de alianţa de state care conduce lumea. Prin faptul că pe mână sau pe frunte se va pune numele acelei „fiare” sau numărul numelui fiarei se arată că fie e vorba chiar de ceva care să poarte numele acelei alianţe de state fie un soi de număr care să întruchipeze numele fiarei în sens gematric (cabalistic), posibil imprimat ca logo pe un dispozitiv tip token / NFC. Poate fi şi un simbol aplicat sau tatuat pe piele, care prin scanare să poată fi folosit ca o unealtă de autentificare în sistem. Sau, şi mai simplu dar perfid, poate fi înregistrarea în sistem a amprentei papilare (preluată deja în prezent de la mâna dreaptă pentru securizarea cipului din noile cărţi de identitate electronice şi paşapoarte electronice) sau pe viitor amprenta irisului (ochiul fiind parte a feţei, lângă frunte). Deci o stranie coincidenţă cu pecetluirea mâinii drepte sau a frunţii, profeţită în Cartea Apocalipsei. Corpul uman are multe coordonate biologice specifice care sunt deja folosite ca instrumente de autentificare în sisteme informatice, cum ar fi mirosul, vocea, amprentele papilare, irisul etc. Un banal telefon poate fi deblocat cu funcţia face recognition, ceea ce înseamnă că în prealabil faţa a fost scanată 3D şi s-au preluat anumite trăsături distinctive şi irepetabile. Să fiţi siguri că acele trăsături papilare sau faciale nu sunt stocate doar în telefon, ci sunt colectate discret („stealthy”) de producătorii de telefoane, care le vând pe sume colosale serviciilor de securitate din lume.

Văzut ca simbol, 666 poate simboliza tirania fiscală supremă, împovărarea cea mai atroce cu biruri. Numărul 666 nu este unic în Apocalipsă, ci mai are o ocurenţă în două locuri din Vechiul Testament: în Cartea a III-a a Regilor (10, 14) şi în Cartea a II-a Paralipomena (9, 13), unde este vorba de birul care i se aducea anual lui Solomon de către popoarele subjugate: 666 de talanţi de aur. Nota bene: ediţiile româneşti ale Scripturii care urmează tradiţia textuală ebraică (masoretică) menţionează 660 de talanţi, dar ediţiile mai vechi care merg pe tradiţia septuagintei (traducerea în limba greacă a Vechiului Testament făcută de regele Ptolemeu al II-lea Filadelful cu 3 secole înainte de Hristos) pomenesc de 666 de talanţi. Cantitatea de aur era uriaşă, fiind nemaivăzută pentru vremurile respective. Deci 666 simbolizează şi o împovărare fiscală extremă în favoarea clasei conducătoare, de fapt a liderului suprem. Pe vremea dictatorului Ceauşescu nu eram împovăraţi fiscal, dimpotrivă, eram ajutaţi să ne luăm case în rate mici. Pe vremea „libertăţii” de după 1989 suntem din ce în ce mai împovăraţi sub pretextul deficitului bugetar şi al inflaţiei, povara fiind un semn al viitorului sistem tiranic care îşi rânjeşte deja colţii.

Deci avem cam toate elementele puse în puzzle: diavolul, alianţa de state care e gata să dea foc planetei mai ceva ca Nero, avem pecetea şi sistemul logistic care să o implementeze. Mai lipseşte o singură piesă din scenă: antihristul.

Nu ştim când va apărea cel care îşi va zice mesia. Există zvonuri că s-ar fi născut deja viitorul lider al planetei, care va avea nevoie de un templu în care să fie consacrat oficial şi religios. Dar este o problemă cu vechiul loc al templului din Sion pe care să se construiască noul templu, fiindcă acum este ocupat de moscheea Al-Aqsa, greu de demolat fără să-ţi pui în cap toţi arabii. Cumva vor reuşi să demoleze moscheea, poate că pe metoda lui Nero. Însă e cert că mulţi vor fi derutaţi şi-l vor lua drept dumnezeu pe acel fals mesia când se va arăta, în loc să i se închine Celui care s-a întrupat deja din sf. Fecioară Maria în urmă cu 2 milenii. Deci e nevoie de multă înţelepciune şi discernământ pentru vremurile tulburi în care trăim. Să le cerem de la Cel care ni le poate da, Hristos adevăratul nostru Dumnezeu.