Justiţia era captivă? Vai, cine ar fi crezut?!?

A venit Recorder şi ne-a luminat că ceva a devenit putred în Danemarca, iar #reziştii au ieşit vitriolaţi pe străzi cu vuvuzele şi cu ledurile telefoanelor aprinse. Am o veste proastă pentru cei care credeau că au fost vremuri mai bune înainte de Lia Savonea: nu vă duceţi după fentă, e doar o rotaţie de cadre. Au trecut 36 de ani de la genocidul numit „Revoluţia din 1989” şi Ion Iliescu încă nu a fost condamnat. Asta ca să realizaţi că Justiţia n-a fost niciodată liberă, ci doar a părut că este.

Şi exemplele ar putea continua nesfârşit: Năstase condamnat doar pentru nişte termopane cu o pedeapsă echivalentă unui concediu de odihnă iar acum face pe profesorul de drept pe la o facultate privată, după ce a jefuit România şi îşi ţine miliardele de euro prin conturi off-shore. Bancorex devalizat de miliarde de dolari şi nimeni nu a aflat nici până în prezent cine l-a jefuit. Sidex Galaţi prăduit, Alro pus pe butuci, Oltchim praf, Roman praf, ARO praf, Faur praf, Titan praf ş.a.m.d. Caritas jaf, după ce toţi politicienii au băgat mâna până la cot acolo. Vreo 15 bănci falimentate (bancrută frauduloasă, nu aşa oricum) şi nimeni nu e la răcoare. Stolojan şi Isărescu au orchestrat după „Revoluţie” cea mai sinistră inflaţie, pulverizând economiile întregului popor şi aruncându-l în sărăcie. Pe primul îl plângea cu lacrimi de crocodil Băsescu că s-ar fi îmbolnăvit sărăcuţul (e bine, staţi liniştiţi), al doilea încă ne dă lecţii de finanţe când nu are treabă să dea cu papacioaca pe la Washington, vrând să-l egaleze la longevitate pe Ion Iliescu. FNI jaf la drumul mare şi SOV ne învaţă democraţie pe la tv. Toate şmenurile astea făcute sub umbrela tătucilor care au condus România, cu muuult înainte ca ţoapa aia de Savonea să-i dea sms-uri lui Arsene ca să o înveţe ce să facă la CAB.

Aşa că nu mă pot vitriola de reportajul lansat de Recorder acum, nu mă şochează, ci mă lasă rece. L-am văzut în silă, mânat din spate de lumea care mă întreba: „ce părere ai?”. N-aveam nicio părere înainte să fie lansat, nu am nici acum după ce l-am văzut. Nimic nou sub soare, păţisem deja atâtea mârlănii de peste 2 decenii de când sunt în Barou încât aveam demult un gust de fiere în gură. Ce să spun, aparatul de justiţie este subjugat de politic, prin intermediul unor cozi de topor, nemaipomenit! Păi asta se întâmplă de 36 de ani în TOATE domeniile: sănătate, finanţe, armată, poliţie, agricultură, industrie etc. Ăştia acum au aflat că Justiţia e subjugată, pe ce lume au trăit? Toată ţara e subjugată! Ce mă şochează este naivitatea oamenilor din popor, mai ales cei care se pretind intelectuali (aparent maturi), care nu au realizat că treburile sunt împuţite de muuult mai demult. Şi continuă să arunce nişte voturi imbecile în urna de vot, girând aceiaşi hoţi pe principiul „stabilităţii”, chiar şi în 2025. Naivitatea fără limite, prostia ridicată la rang de valoare naţională şi FRICA. Frica atotstăpânitoare. Dacă ăia care vor veni ne fac şi ne dreg de ne ia mama naibii? Hai mai bine să-i votăm tot pe ăştia care au mai fost pe acum, căci or fi furat ei dar ne-au mai dat şi nouă câte ceva (o mărire de pensie, un job la stat călduţ, un tichet de vacanţă, un bon de masă etc.). V-au dat mUE, multă UE, şi vă vor da în continuare. Cine n-a avut ochi să vadă că aceeaşi gaşcă a făcut toate nenorocirile din această ţară din 1989 până în anul de graţie 2025 (evident, cu modificări de membri pe parcurs şi deghizări în diferite „partide”), este un bou sinistru care nu ar trebui să aibă drept de vot. Nu mă refer aici la tinerii care abia acum au devenit majori şi săracii nu au de unde să ştie ce s-a întâmplat în urmă cu 15-20-25-30-35 de ani, ci mai ales la ăia 50+, care ştiu sau trebuia să ştie. Iubesc naivitatea, dar nu la bărboşi.

Revenind la Recorder, să zic câteva chestii: deşi băieţii lucrează profi, expunând în unele reportaje chestii reale şi arzătoare, totuşi am motivele mele din trecut să cred că nu sunt chiar atât de independenţi pe cât vor să pară, ci lucrează (şi) la comandă. Mai ales în cazul ultimului reportaj Justiţie capturată. Problema justiţiei este reală, într-adevăr, iar judecătorii şi procurorii care apar în reportaj şi spun lucrurilor pe nume sunt nişte oameni curajoşi, jos pălăria. Dar… există un dar, un asterisc, o notă de subsol scrisă mărunt, pornind mai ales de la momentul în care a fost detonat reportajul. Să contextualizez.

Şi în urmă cu 36 de ani a existat o problemă reală: lumea se săturase ca de mere pădureţe de comunism şi de clanul Ceauşescu, dar nimeni nu putea să scape de ei. Orice demers individual era inutil, orice dizidenţă era echivalentă cu sinuciderea. Aşa că la un moment dat s-a aruncat o scânteie prin intermediul unei facţiuni trădătoare din Securitate (aprinderea revoltei cu ajutorul unor agenţi gen „dizidentul” Laszlo Tokes şi restul gunoaielor care au apărut la Televiziunea Română în pulovere incitând poporul), iar oala sub presiune a bubuit. Noi am crezut că a fost o revoluţie, dar mersul lucrurilor a demonstrat că au plecat ai noştri şi au venit tot ai noştri, a fost doar o rotaţie de cadre, dar sistemul a rămas. Momentul era anul 1989, când la nivel mondial conducerea din umbră a planetei a decis desfiinţarea comunismului din Europa şi înlocuirea lui cu regimuri (mai) liberale. Aşa că au picat rând pe rând:

Erich Honecker – Republica Democrată Germană (Germania de Est)
18 octombrie 1989 – forțat să demisioneze, pe fondul protestelor masive.

Todor Jivkov – Bulgaria
10 noiembrie 1989 – înlăturat de propriul partid (a doua zi după căderea Zidului Berlinului).

Gustáv Husák – Cehoslovacia
10 decembrie 1989 – demisionează în urma „Revoluției de Catifea”.

Nicolae Ceaușescu – România
22 decembrie 1989 – înlăturat prin revoluție;
25 decembrie 1989 – executat.

Wojciech Jaruzelski – Polonia
19 iulie 1990 – demisionează din funcția de președinte, după alegeri libere (regimul comunist se prăbușise de facto în 1989).

Mihail Gorbaciov – Uniunea Sovietică (URSS)
25 decembrie 1991 – demisionează; a doua zi URSS încetează să mai existe.

Ce se întâmplă în prezent: oala este iar sub presiune şi nişte băieţi din umbră încearcă să o detoneze ca să producă o nouă rotaţie de cadre. Cam atât. Justiţia este un pilon al puterii şi acolo sunt instalaţi nişte indivizi pe viaţă, adică foarte greu de scos. Dacă va pleca Savonea, va veni Săpunea şi sistemul nu se va schimba. Din acest motiv afirm că reportajul Recorder, deşi are la bază o problemă reală, este de fapt o fentă după care se duc mulţi naivi. Cei care vor să facă rotaţia de cadre nu mor de dragul României, ci doar au alte interese faţă de cei care o trag de sfori pe Savonea. Atât.

Care este contextul în ultimii ani?: pandemie orchestrată de OMS, criză financiară, război în Ucraina, război economic mondial pe resurse. România nu este exclusă din aceste frământări, ci ca de obicei este maidanul pe care se bat mai mulţi ca să apuce o halcă. Dacă în Ucraina este cafteală cu mitraliere, tancuri şi rachete, pe noi ne-a ocolit această urgie şi aici se rezolvă treaba doar din pix. Dar miza e aceeaşi: nişte şmecheri planetari împart hălcile, ca şi în Ucraina. Senzaţia mea este că PSD-ul Liei Savonea încurcă nişte acaparări de resurse ale unor grupuri de interse (a se citi jafuri), iar celelalte partide (PNL-USR-UDMR) vor o rotaţie de cadre astfel încât să poată da jos nişte politicieni incomozi protejaţi de Lia şi să poată derula în plină viteză proiectele cu dedicaţie externă. Proiecte care oricum trebuie să se deruleze la secret, de aceea nu transpiră miza publicităţii negative făcută Liei Savonea. Ce, aţi văzut până în prezent în presă vreun contract de cedare a petrolului, gazelor, apelor, minereurilor şi curentului electric către puterile străine? Ei, aş! Poftiţi la coadă la taxe şi impozite, căci aţi votat stabilitate. Sau aţi văzut contractele cu Pfizer, Johnson şi Modena pe care am plătit peste 1 miliard de euro? Ei, hai… Poftiţi la coadă să puneţi umărul, căci „vaccinarea e sigură”. Până când şmenurile astea? Până când ni se vor da în presă probele pe baza cărora CCR a anulat alegerile din 6 decembrie 2024. Colateral, e posibil ca operaţiunea de debarcare a Liei Savonea şi a reţelei ei să aibă ca miză şi unele jonglerii cu dosare penale ale progresiştilor aflaţi la guvernare sau în funcţii publice locale, despre care nu mă pot pronunţa din lipsă de informaţii. Pot doar să speculez, pornind de la premisa că liderii politici din România au fost şi sunt şantajabili cu devoalarea potlogăriilor făcute de ei.

Ca un corolar al celor spuse mai sus, afirm că România este atât de distrusă din punct de vedere instituţional, încât nu mai merită să fie reparată, ci înlocuită total. RESETATĂ. Ras complet ce este acum şi luat de la zero. Este ca o maşină atât de defectă încât reparaţiile ar costa mai mult decât valoarea ei de nouă. Sau ca un canceros în fază terminală, pe care medicii îl trimit acasă la familie să moară liniştit, căci nu mai au ce să-i facă. Sau ca o casă atât de dărăpănată că nu mai merită să o refaci, ci să o dărâmi şi să ridici alta. N-ai ce să-i mai faci acestui sistem împuţit în care trăim, ci trebuie ras tot şi refăcut. Ca în scena finală din Matrix 3, când Arhitectul rade tot ce a fost înainte în matrice şi reface toată organizarea din temelii, pe alte principii.

Problema cea mai mare acum este nu neapărat sistemul (juridic, economic, politic), ci josnicia oamenilor care-l conduc. Putem avea legi foarte bune, însă ciorditorii care-l ghidonează găsesc mereu portiţe prin care să-şi facă jocurile. Voi da câteva exemple şi nişte soluţii simpliste de remediere, ca să nu îngreunăm pamfletul:

1. Vrei să execuţi un afacerist? Îi tai ţeava de finanţare de la bancă, cu un telefon dat de sus. Sau îi trimiţi ANAF-ul pe cap, ca să-i caute bube şi să inventeze pretexte pentru a-i băga pe gât impozite nedatorate, pe care dacă nu le va plăti va fi închis. Până (şi dacă) îşi va dovedi dreptatea în instanţă, vor trece ani, timp în care e bun de plată, căci Codul fiscal îi permite ANAF-ului să poată emite titluri executorii. Primul lucru care trebuie făcut în materie fiscală de un reformist este de a elimina posibilitatea ANAF-ului de a mai emite titluri executorii. ANAF-ul a devenit o unealtă de execuţie.

2. Fiindcă am ajuns în zona fiscală, trebuie regândite impozitele astea aberante, reduse şi puşi oamenii la treabă să se producă pe bune în ţara asta, ca să nu mai fim nevoiţi să plătim impozite atât de mari. Trebuie oprit exodul de oameni prin două pârghii simple: impozite foarte mici şi o clasă politică formată din elite adevărate (morale şi intelectuale), care să dea semnalul celor plecaţi afară că merită să revină şi să-şi reia viaţa aici. E greu de readus diaspora, căci oamenii ăia s-au integrat în noul mediu şi nu vor mai renunţa uşor la ce au agonisit acolo cu trudă. O dată le-a ajuns, nu vor să o ia de la capăt a doua oară. De fapt, eu aş tăia în carne vie şi aş arunca tot Codul fiscal la gunoi. La mine, Codul fiscal ar avea doar vreo trei articole: 1. Toate persoanele fizice şi juridice din România au obligaţia de a plăti un impozit unic de 10% pe venit, respectiv pe cifra de afaceri. 2. Este interzisă instituirea de alte taxe şi impozite. 3. Statul gestionează impozitul unic în bugete de interes public, alocându-le instituţiilor prin lege. Adică nu mă mai freca, nene, cu 70 de taxe, impozite, cote, accize, TVA, certificate verzi, contribuţii şi alte vrăjeli. Ia-mi 10% dintr-un foc pe baza unei declaraţii unice şi apoi spală-te pe cap cu ei, împarte-i tu în câte bugete vrei la sănătate, la agricultură, la pensii, la şomaj, la ministere, pe unde ai treabă. Degrevează-mă de birocraţia asta împuţită, care mă sufocă şi care necesită o armată de oameni să o ţină funcţională.

3. Vrei să aranjezi un proces? Reportajul Recorder ne-a arătat nişte bube. Degeaba s-a implementat alocarea aleatorie a proceselor către judecători, căci judecătorii prea drepţi (=incomozi) pot fi înlocuiţi din complete de către preşedinţii de instanţe (corupţi) şi aduşi în locul lor judecători care vor da verdictele ordonate. Independenţa judecătorilor este doar în Constituţie, dar legile ulterioare au înlăturat-o de facto, deci reforma reală va însemna decapitarea CSM şi a ICCJ de toţi executanţii politicului şi acoperiţii din servicii care primesc ordine pe bandă rulantă, împreună cu restructurarea atribuţiilor conferite prin lege preşedinţilor de instanţe şi de instaurarea unei adevărate independenţe a judecătorilor. Nimeni să nu poată muta sau transfera un judecător ori procuror. Să-i fie frică preşedintelui de ţară şi de cel mai neînsemnat judecător de la Judecătoria Oneşti, că i-o poate trage dacă ajunge în jurisdicţia lui şi a călcat pe bec.

4. Apropos de preşedinţi de ţară şi de imunităţi: ZERO IMUNITĂŢI ! Nici pentru preşedinţi, nici pentru parlamentari, nici pentru miniştri, nimic ! Imunitatea este o chestie inventată de cei care fac potlogării. Cei corecţi nu au de ce să se teamă. Iar dacă cei corecţi ajung la puşcărie fiind nevinovaţi, înseamnă că acel popor nu-i merită.

5. Şi că am zis de preşedinţi de ţară: mai nou preşedinţii se fac cu CCR-ul. Incomodezi? CCR-ul te înlătură din faşă (vezi cazurile Şoşoacă şi Georgescu în 2024). Am scris pe tema asta mai detaliat aici. Care e problema cu CCR-ul? A devenit şi asta o instituţie prea independentă, dar nu în sensul bun al cuvântului ci în sensul rău: nu mai poate fi corectată de nicio instituţie dacă derapează. Şi ultimii ani au demonstrat că CCR-ul şi-a arogat nişte puteri pe care nu le avea: a început să legifereze negativ prin decizii de interpretare a legii dincolo de ceea ce era explicit în lege (am scris despre cămătăria băncilor); a început să se poarte ca o instanţă de judecată, para-legală, pentru că dă verdicte care nu sunt supuse niciunei căi de atac (CCR-ul nu are atribuţia de a examina probe şi a da verdicte, asta o fac instanţele de judecată); a început să se comporte ca un organ de represiune, înlăturând pe viaţă candidaţi sub pretextul că veghează la respectarea procedurii alegerilor (deşi atribuţia verificării candidaţilor o are BEC-ul, deciziile sale administrative fiind supuse controlului judiciar; deciziile CCR-ului nu numai că nu sunt supuse controlului judiciar, dar sunt apoi invocate ulterior ca precedent pentru a se continua respingerea candidaturilor indezirabile). Deci legea de organizare a CCR-ului trebuie restructurată din temelii şi precizat punct cu punct ce au voie şi ce nu au voie, ca să nu li se mai lase loc de jonglerii. Nimeni nu a sesizat că şi Hitler dacă ar fi vrut să candideze la preşedinţia României, trebuia să fie înlăturat de BEC şi să aibă posibilitatea de a contesta în instanţă decizia (la CAB şi la ICCJ). Lipsa posibilităţii de contesta o decizie a CCR care vizează direct o persoană, pe lângă argumentul că de fapt este un act de justiţie nepermis CCR-ului care nu este instanţă de judecată, devine o încălcare a unor drepturi fundamentale reglementate în Constituţie şi Declaraţia Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la apărare şi dreptul de acces la justiţie).

6. Era să uit de alegeri: în 2025, în epoca inteligenţei artificiale globale, noi încă votăm pe hârtie şi plimbăm de colo-colo baloţii de voturi? Anulăm voturi fiindcă… nu s-a pus ştampila în pătrăţel? Am cheltuit multe sute de milioane de lei pe sisteme informatice total inutile (e-Factura şi e-Transport) sau care merg mizerabil (CNAS) şi nu putem face un sistem naţional de votare electronică în care să nu mai poţi şmenui lucrurile? Orice boschetar în ziua de azi are în buzunar un smart-phone de pe care dă like-uri pe Facebook, chiar nu putem da nişte clickuri ca să punem degetul pe un candidat sau altul? Rezultatele alegerilor ar fi gata în 30 de secunde şi ar costa mult mai puţin fiindcă nu ai mai avea nevoie de o grămadă de plimbători de saci cu voturi. Anularea alegerilor din decembrie 2024 a scos la iveală că nea Enache & co. au tras apa peste 300 milioane de euro (operaţie pentru care primea două pensii speciale şi o indemnizaţie la CCR). Apoi mai este şi problema listelor de alegători: se ţin artificial acolo o grămadă de persoane despre care nu se mai ştie nimc fiindcă au plecat în străinătate (poate au murit şi nu le-a declarat nimeni decesul în ţară, sau poate au murit chiar în ţară dar nu le-a declarat nimeni dispărute sau moarte). Trebuie actualizată lista pe bune şi cetăţenii verificaţi periodic dacă mai sunt vii şi au discernământ (avem câteva sute de mii de handicapaţi în ţară, dintre care mulţi mental sever care nu ar avea ce să caute în liste). Iar diaspora… să voteze doar dacă vine în ţară. Dacă te-ai relocat şi nu mai vrei să plăteşti impozite pe aici, pa!, vezi-ţi de drum şi votează-ţi conducătorii străini cărora le plăteşti impozite. Ce-i tâmpenia asta costisitoare cu secţiile de vot româneşti împrăştiate pe toată planeta ca să votăm rataţii care conduc România?!? Cât despre absenteism, şi ăsta trebuie rezolvat: dacă nu votezi de două ori consecutiv atunci ţi se suspendă dreptul de vot şi eşti scos de pe lista de alegători activi. Evident, rezultatele alegerilor sau ale referendumurilor să se calculeze doar pe baza listelor de alegători activi. Vrei să redevii activ după ce ai fost suspendat? Faci o cerere şi achiţi o taxă de 2.000 lei, că noi totuşi am plătit o grămadă de oameni ca să te aştepte în duminica aia la vot, când tu boicotai cu talent referendumul sau alegerile. În felul ăsta, lista de alegători va scădea dramatic spre 30%-40%, limitându-se la cei care totuşi se duc să voteze. Dacă s-ar fi lucrat aşa, un referendum gen „Referendumul pentru familie” din 2018 ar fi trecut cu o majoritate largă, nu ar fi picat. Şi orice viitor referendum care va deranja. Altfel, doar mimăm democraţia.

7. Ce se întâmplă în justiţie s-a văzut şi în sănătate. Vrei să aranjezi nişte afaceri cu spitale mobile, izolete, măşti, medicamente, injecţii ANRm şi ai nevoie de o pandemie? Păi mituieşti cu granturi tot felul de medici-curve care vor debita în presă tot ce vrei dacă le decartezi caşcavalul şi gata! ai pandemia la TV, iar apoi tu poţi să faci tranzacţii cu statul în regim de urgenţă. Ce, vin nişte medici care vor dezbateri ştiinţifice oneste că poate pandemia e minciună şi poate există leacuri mult mai ieftine şi mai eficiente? Păi să punem Colegiul Medicilor din România să-i belească, că doar avem oameni şi acolo, le-am închis gura şi putem continua operaţiunea Pandemia până în ziua când va veni ordinul să o terminăm brusc ca să trecem la operaţiunea Ucraina (sper că n-aţi uitat că pandemia s-a terminat peste noapte la noi în plină infectare > 3 la mie, doar ca să putem deschide graniţele către ucrainienii refugiaţi). Deci japiţele din colegiile medicilor la nivel de reşedinţe de judeţ şi cei din CMR trebuie raşi, fiindcă au împiedicat dezbaterea ştiinţifică pe o problemă de interes naţional: sănătatea publică. Era obligatoriu să cercetăm şi noi în România virusul Sars-Cov-2, să vedem dacă şi cum reacţionează populaía la chestiile alea denumite „vaccinuri” de nişte neica-nimeni, dacă totuşi puteam injecta milioane dintre concetăţenii noştri cu ele fără să-i lăsăm cu sechele sau să-i omorâm (dintre care o grămadă de copii şi de tineri).

8. Poliţia trebuie refăcută şi profesionalizată. Tinerii care intră în sistem sunt plini de entuziasm, dar cei vechi au grijă să-i strice şi să-i arunce în deznădejde. Cei de la judiciar nu prea mai ies din birouri ci îşi fac anchetele din pix şi din mouse. Cei de la rutier sunt doar puşi să dea amenzi ca să aducă bani la buget, în loc să ajute la fluidizarea traficului şi să prevină accidentele în zonele periculoase. Legislaţia a permis ca normele de metrologie legală să fie atât de ciuntite încât şi cel mai prost poliţist poate opera un aparat radar în orice condiţii şi constatările lui să fie luate de bune când se contestă amenda pe care o dă. L-ai prins corect pe unul care a călcat pe bec (alcool, droguri, viteză excesivă), arde-l, no comment. Dar dacă treaba e îndoielnică, dacă poliţistul fuge cu radarul spre maşina care vine spre el ca să mai adauge câţiva km în plus la viteză pentru a suspenda permisul, sau dacă detectoarele de droguri nu diferenţiază medicamentele de halucinogene, atunci avem o problemă. Şi de infrastructură (aparatură) şi umană (prostie ori rea-voinţă). De armată nu mai detaliez, situaţia e similară, dotările se fac numai cu dedicaţie şi numai cu vechituri (înainte de la ruşi, acum de la americani şi francezi) luate la supra-preţ, deci acolo trebuie în primul rând oprită hemoragia.

9. Că zisei de infrastructură: aţi văzut vreodată vreo şosea reparată până nu se fac ‘nşpe studii de fezabilitate, ‘nşpe licitaţii, ‘nşpe contestaţii la licitaţii şi o grămadă de parandărături? Nu mai zic de calitatea execrabilă a lucrărilor, care face necesar să se revină mereu cu reparaţii costisitoare şi interminabile. Eventual şi toamna-iarna pe frig, când asfaltul nu se poate turna corespunzător şi se va toca până la primăvară. Care-i faza cu privatizarea reparaţiilor la şosele, de ce trebuie să existe atâţia contractori şi subcontractori care să se bată între ei prin instanţe cine să sugă banul public şi să blocheze lucrările? Gata, tăierea ! Construirea şi întreţinerea şoselelor se declară lucrări de interes naţional, monopol de stat, statul operează o companie naţională în subordinea lui prin care execută cu mijloace proprii lucrările respective. Ai scăpăt de licitaţii, ai scăpat de costuri enorme, totul se face în regim reglementat.

10. Dacă tot am amintit de construcţii, să zic ceva de proiectele imobiliare gen Nordis. Şmecheria asta cu construirea de case pe proiecte aprobate doar cu dedicaţie (nici măcar Nicu-Dan nu mai aproba în ultima vreme decât proiectele clienţilor lui când era la PMB, restul pas!) e o conductă bună de drenat bani către zona politică, fie locală fie centrală. Problema mai gravă e că multe imobile se fac prost şi viitorul cutremur major o va dovedi cu prisosinţă. Vor muri oameni. Pe lângă asta, nu există infrastructura care să susţină vrăjelile alea de proiecte imobiliare. Să iau exemplul cel mai la îndemână: cartierul Latin din Bucureşti. De peste un deceniu miile alea de oameni pleacă zilnic la serviciu sau unde mai au ei treabă pe un firicel de şosea, petrecând cel puţin o oră dus-întors pe segmentul de drum până la intersecţia cu Bd. Ghencea de unde se fluidizează traficul. Chiar nu se putea face mai întâi infrastructura (rutieră, energetică şi apă) pe dimensiunea a ceea ce urma să se construiască şi apoi să se ridice blocurile? Abia acum se lucrează la lăţirea şoselei. De ce punem mereu oiştea înaintea boilor? Toate ansamblurile rezidenţiale stau pe infrastructură aproape inexistentă, vezi blocuri întregi racordate la curent printr-un amărât de cablu de le pâlpâie tuturor lumina în casă când porneşte un frigider sau o maşină de spălat. Ori îi vezi pe oameni plecând de acasă prin noroi încălţaţi cu cizme de pescar şi cu pantofii în sacoşe, din cauza lipsei asfaltului. Ori fără canalizare, ori cu apă insuficientă din cauza lipsei presiunii. Ori te trezeşti că autocisterna de pompieri nu are loc să vină la incendiu când trebuie să intre pe aleile alea numite „străzi” de numai 2 m lăţime. Nu mai vorbesc de haosul arhitectural, că te trezeşti cu câte o măgăoaie de 15 etaje vârâtă între case P+1 E, care pe lângă că sufocă zona vizual, distruge şi echilibrul hidrostatic din reţeaua de apă publică şi face varză consumul de energie pe transformatorul zonal (ex. blocul de lângă catedrala catolică Sf. Paul din buricul Bucureştiului, care nici până în prezent nu a fost demolat). Deci ar trebui interzisă construcţia de blocuri de către particulari (=ansamblurile rezidenţiale) şi permisă construcţia doar a locuinţelor individuale în regie proprie sau cu firme de construcţii. În rest, monopol de stat, nene, cu planificare şi execuţie serioasă a reţelelor şi a străzilor în prealabil, pe baza unui PUZ aprobat şi respectat. Nu aşa ca acum, cum vezi un maidan liber, hop! pe el cu 10 blocuri înghesuite unul într-altul, de ajungi schimbi fără să vrei programul la televizorul vecinului când ţi-l schimbi pe al tău.

11. La fel şi în domeniul reţelelor de utilităţi: ce-i cu descentralizarea şi privatizarea asta care ne costă atât de mult? La loc comanda: reţelele de gaze, termoficare, apă potabilă, canalizare şi electricitate sunt proprietate publică şi operate de stat sau municipalitate. Gata, pa şmenuri !

12. Ajunserăm la resurse: de ce trebuie să vină alţii să ni le extragă, să facă ce vor cu ele apoi să ne ceară bani pentru asta? Noi suntem atât de proşti încât să nu ni le putem extrage? Hai, desecretizarea contactelor privind toate resursele, căci sunt bunurile poporului, şi afară cu „investitorii”! Ba chiar identificaţi cei care au subminat economia naţională dând resursele pe mâna unor companii private străine.

13. Şi ca să închidem cercul marii corupţii, de fapt al marii trădări naţionale: serviciile de informaţii. Asta e o treabă deosebit de mirositoare, pentru că aici sunt cei mai mulţi guzgani-trădători, cei au tras sforile pe ascuns pentru a supune ţara unor puteri străine din decembrie 1989 încoace: Iliescu, Roman, Brucan, Stolojan, Isărescu, Hrebenciuc, Constantinescu, Voiculescu, Năstase, Băsescu, Ponta, Iohannis, Dragnea, Ciolacu, Orban, Cîţu, Ciucă, Coldea ş.a. Un preşedinte de ţară ar trebui să numească în fruntea serviciilor nişte oameni foarte devotaţi şi foarte corecţi, care să-şi epureze discret dar eficient organizaţiile de trădătorii care le-au infestat. Căci peştele de la cap se împute, dar tot de acolo se şi repară. Legile sunt un fleac, chiar şi proaste dacă ar fi, când oamenii sunt corecţi se corectează legile şi lucrurile merg bine. Altfel, cu cele mai bune legi din lume pe masă, oamenii stricaţi tot vor strica sistemul social. Nu există un sistem bun condus de oameni defecţi. În mintea celui nedrept, până şi lucrul drept se-ndoaie, zicea părintele Arsenie Boca. Iar Mântuitorul a zis: După roadele lor îi veţi cunoaşte, căci nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini (Matei 7, 16 şi Luca 6, 44).

Deci în primul rând: investiţia în oameni de calitate. Restul schimbărilor spre bine vor veni de la sine. Dar vrea poporul român oameni de calitate? Mă tem că nici măcar nu-i mai recunoaşte !