Umblă vorba’n târg că elitele de nebuni care conduc planeta şi-au trimis lacheii să dezbată la Davos cum să mai răvăşească lumea. Pandemia e deja răsuflată, chiar şi adepţii ei s-au săturat de ea, aşa că lumea trebuie pregătită pentru noi crize. Dacă se poate, toate deodată. Aşa s-a născut în circumvoluţiunile întunecaţilor mefistofelici un nou concept: policriza!
La trei ani după ce eu am scris prima oară despre pandemie, intuind caracterul ei profund politic şi epurativ, gherţoii planetari întruniţi la Congresul Partidului Comunist Planetar ţinut la Davos trag vechiul narativ pe dreapta. Mă grăbesc să închei şi eu pe acest subiect, căci am făcut destulă caterincă pe această temă.
În urmă cu 2-3 săptămâni am auzit cu auzul periferic la un televizor deschis prin proximitate (nu mai ştiu pe unde eram), cum o tăntică la o şezătoare TV dezbătea despre cât de riscante sunt vaccinurile. Am crezut că nu aud bine sau că e vreun pod-cast anti-sistem. Aş, de unde!, era ceva pe la goarnele oficial mituite de guvern. Se pare că nu a fost un fenomen izolat, ci o mişcare în masă a maşinăriei de propagandă (a.k.a. mass-media).
Vigilenţi, cei de la activenews au săltat din mers fenomenul şi l-au despicat în patru: presa îşi pune cenuşă în cap nu numai la noi, ci în toată lumea. Dar îşi pune cenuşă în cap doar cu juma’ de gură, fără să scoată la iveală adevăraţii capi ai mizeriei pe care ne-au făcut-o în ultimii 3 ani. Ceva gen „aşa s-a crezut” sau „atât s-a ştiut” despre covid. Presa nu suflă nimic despre uriaşa presiune pusă pe cei care şi-au pus dubii legitime la începuturile operaţiunii covid. Nimic despre represaliile orchestrate împotriva „necredincioşilor”. Nimic despre actul medical obligatoriu, despre planurile de epurare a nevaccinaţilor, despre ura indusă unei fracţiuni a populaţiei împotriva majorităţii, despre subminarea deliberată a economiei naţionale prin măsurile de lock-down etc.
Deci este evident că punerea cenuşii în cap are un motiv ascuns în spate şi se face în mediu controlat, nu spontan. Presa care se auto-critică n-o face de plăcere, ci la ordin. De ce? Pentru că şi cel mai tembel adept al măştilor şi al vaccinării „sigure şi eficiente” s-a prins de schemă. Şi el cunoaşte personal cel puţin 2-3 cazuri de vaccinaţi sau întubaţi care au mierlit-o cu zile în chinuri, după ce şi-a administrat toate măştile şi toate vaccinurile posibile. Deci cam toţi s-au prins de adevărul din spatele operaţiunii globale şi de faptul că presa a minţit cu neruşinare. Grosolan. Repetând acelaşi narativ peste tot.
Cu alte cuvinte, pandemia a relevat faptul că o grupare ridicol de mică („elitele”) s-a cocoţat în vârful unei ierarhii para-statale şi conduce o populaţie extrem de mare (cei peste 7 md. de oameni de pe planetă). S-au dat de gol şi nimeni nu-i mai crede, ba deja lumea le cam vrea capetele pe tavă. Vrea să vadă nişte sânge curgând în arenă sau în tribunale.
Însă la Davos a venit ordinul să se arunce pe tabla de joc noi crize, ca să nu apuce lumea să se dezmeticească. Le-a plăcut cu criza. Aşa că băieţii de la Forumul Economic Mondial iar analizează „cum ar fi dacă ar fi”. Coincidenţă, şi prin toamna lui 2019 se discuta „cum ar fi dacă ar fi o pandemie” şi pac! a venit pandemia în ianuarie 2020. Acum în 2023 se discută cum ar fi dacă ar fi mai multe crize (pe unele deja le avem, provocate tot de „ei”), aşa că s-a inventat un nou cuvânt care să definească viitorul fenomen pe care îl vor rumega televiziunile: policriza.
Ca orice criză, şi policriza are nevoie de foc sub ceaun ca să fiarbă bulionul. Iar focul s-a văzut că a fost aprins şi întreţinut de presă. Presă pe care acum nimeni nu o mai crede. Ceea ce este un dezastru pentru artizanii crizelor. Cum sperii oamenii şi-i bagi sub pat mai bine decât cu teve-ul? Iar dacă omul te ia în râs, s-a terminat cu pandemia şi cu orice altă criză ai vrea tu să i-o bagi pe gât. Nimeni nu te mai ascultă, nimeni nu se mai dezbină, ba chiar rişti să se unească turma împotriva ta.
Aşa că minţile bolnave s-au gândit că presa trebuie recredibilizată, reabilitată. Oamenii trebuie făcuţi să creadă iar în cuvântul presei. Deci presa îşi toarnă acum cenuşă în cap.
Dacă a făcut ceva bun pandemia, a fost să ne arate cu adevârat cât de hâdă este presa. Cea care se bătea în piept cu pumnul că e liberă şi spune adevărul, nu e liberă, ci e vândută toată. Nu spune adevărul, ci doar bucăţi de adevăr, adică nişte minciuni foarte perfide.
Însă operaţiunea „Ucraina” ne-a arătat ulterior că oamenii nu s-au învăţat minte din timpul pandemiei. Lumea încă mai cumpără televizoare, în loc să le arunce pe toate la gunoi sau în capul politicienilor. Oamenii încă mai cred balivernele care li se debitează pe ecran. Oamenii sunt incapabili să (mai) gândească cu propriul bun-simţ, să rumege atent orice ştire în loc să o hălpănească hulpav şi nemestecată. Oamenii şi-au pierdut demult discernământul. Oamenii şi-au pierdut bunul-simţ.
Deci ce urmează: cei care au fost idioţi utili în timpul represiunii medicale şi au susţinut-o din convingere, au fost idioţi utili sistemului şi în timpul operaţiunii de gherilă „slava Ukraina”. Şi vor rămâne idioţi utili pentru orice criză se va arăta la orizont. Noi, cei care mestecăm înainte să înghiţim şi eventual scuipăm dacă are gust nasol, vom fi asaltaţi în continuare de noi mizerii. Culmea e că şi ei şi noi vom suferi cu toţii. Dar în timp ce idioţii utili nu-şi caută scăparea în afara sistemului represiv ci se adâncesc în angoasa indusă de acesta, nouă ne-a mai rămas umorul. Dacă tot ne ard ăştia pe toate părţile fără să să le putem face ceva (ne fură drepturile, banii din buzunar, sănătatea şi chiar viaţa), măcar să facem mişto de „elite” copios. Asta ne-a ţinut întregi la minte în timpul comunismului, asta ne va ţine normali şi pe mai departe. Evident, ţinându-ne strâns de Dumnezeu, căci de fapt El este cel care ne dă putere să le răbdăm până la capăt.
Cu asta i-am pus cruce pandemiei pe acest blog. Regret că am avut dreptate.